Recuperarea semnificaţiei istorice a zilei de 1 Mai

Adesea, atunci când căutăm să înţelegem semnificaţia istorică a zilei de 1 Mai, ne limităm la a enumera acţiunile de protest care au marcat zorii luptei muncitorilor din epoca industrială

Adesea, atunci când căutăm să înţelegem semnificaţia istorică a zilei de 1 Mai, ne limităm la a enumera acţiunile de protest care au marcat zorii luptei muncitorilor din epoca industrială pentru drepturile lor. Pe de altă parte, dat fiind că ani de-a rândul comuniştii au încercat să confişte ideologic această sărbătoare, suntem tentaţi să o etichetăm drept comunistă. Nimic mai neadevărat. Protestele muncitorilor de la Chicago pentru introducerea obligativităţii ca ziua de muncă să aibă opt ore nu trebuie judecate din perspectiva îngustă a unei ideologii sau a alteia. Desigur, dat fiind că munca este o valoare fundamentală a ideologiei de stânga, 1 Mai are o semnificaţie aparte pentru partidele social-democrate. Implicit şi pentru PSD. Pentru prima oară după căderea comunismului, PSD va sărbători cu adevărat această zi, alături de familia socialistă europeană. Ca proaspăt membru al Uniunii Europene, România trebuie să recupereze cât mai rapid decalajele care o despart de restul ţărilor comunitare. Şi când spun decalaje, mă refer în primul rând la cele de venituri. Nu putem accepta ca peste cinci ani, muncitorul român să câştige tot de zece, douăzeci de ori mai puţin decât muncitorul din vestul Europei. Nu putem accepta exploatarea tinerilor români în companii multinaţionale. Decesul tinerei Raluca Stroescu este o tragedie care trebuie să producă schimbări radicale ale legislaţiei muncii, la nivelul aplicării şi controlului aplicării legislaţiei, în ceea ce priveşte responsabilitatea angajatorilor şi obligaţia ca, dincolo de ratele imense de profit, să se investească în bunăstarea, protejarea şi confortul angajaţilor. Nu putem accepta ca pensionarul din Germania să-şi petreacă vacanţa în România, în timp ce pensionarul din România să nu aibă după ce bea apă.

1 Mai este o zi în care trebuie să vorbim despre îmblânzirea capitalismului, a acelui capitalism primitiv şi egoist, dezechilibrat, unilateral, axat doar pe profit. Filosofia neoliberală care face exclusiv apologia profitului nu mai este valabilă nici în ţările occidentale unde, astăzi, se urmăreşte creşterea bunăstării colective, nu doar a profitului câtorva. De aceea, polarizarea socială este tema fundamentală de dezbatere, de acţiune politică şi de guvernare pentru stânga europeană şi, implicit, pentru stânga românească. 1 Mai deschide astăzi pentru România provocări noi, legate însă de protejarea aceloraşi principii tradiţionale pentru realizarea cărora protestau la 1886 muncitorii din Chicago: combaterea diferenţelor dintre bogaţi şi săraci, redistribuţia ca valoare socială impusă de norme şi instituţii, producţia de bunăstare în folosul celor mulţi. Sfârşitul adevărat al tranziţiei va fi marcat doar atunci când munca proprie va fi suficientă pentru ca cetăţeanul Republicii România să se poată hrăni bine, să-şi asigure o locuinţă, să-şi întreţină familia şi să petreacă măcar o vacanţă decentă pe an.