Recorder: Firma lui Videanu, contracte de 21 milioane de euro cu Patriarhia Română, după ce a sprijinit, ca politician, construcţia Catedralei
0
O investigaţie a jurnaliştilor Recorder arată cum, de-a lungul timpului, Biserica Ortodoxă Română a reuşit să obţină sume mari de bani de la stat, indiferent de culoarea politică a celor care au fost la putere. În unele cazuri, cum este cel al lui Adriean Videanu, o parte din bani ar fi ajuns chiar la cei care au sprijinit initiative ale BOR, precum construcţia Catedralei Mântuirii Neamului.
În lipsa unei proceduri clare de transparentizare a cheltuielilor Bisericii Ortodoxe Române, jurnaliştii Recorder au făcut o analiză pe baza unor documente contabile şi tranzacţii ale Patriarhiei care ar arăta că multe dintre lucrările la Catedrala Mântuirii Neamului ar fi fost încredinţate unor firme care aparţin unor politicieni sau afacerişti.
Printre politicienii apropiaţi de conducerea Patriarhiei enumeraţi sunt Elena Udrea, Gabriela Firea sau Liviu Dragnea, aceştia fiind implicaţi, la un moment dat, în gestionarea şi direcţionarea de sume de bani către Biserică.
Sursa citată îl menţionează şi pe fostul primar al Capitalei şi fost vicepremier, Adriean Videanu, catalogat drept „marele beneficial al lucrărilor de amenajare” din interiorul catedralei. Fostul primar, susţinător al construcţiei Catedralei, ar fi dat bani Patriarhiei ca politician şi ar fi primit în calitate de om de afaceri. Mai exact, firma Theda Mar, fostă Titan Mar, controlată de Adriean Videanu, ar fi livrat cantităţi mari de marmură pentru construcţie, în valoare de 21 milioane de euro.
Drept la replică din partea firmei Theda Mar:
Aducem la cunoştinţă opiniei publice că grupul de societăţi Theda Mar – Marmosim îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu de peste 50 de ani, în cadrul societăţilor noastre activează profesionişti de excepţie, începând de la muncitorii ce lucrează în carierele de piatră, unităţile de procesare, maeştrii pietrari din atelierele de cioplitorie şi şlefuitorie, continuând cu ingineri proiectanţi, arhitecţi, artişti plastici, economişti, ingineri de şantier, montatori, personal logistic şi auxiliar. Toţi aceştia au participat la execuţia a numeroase proiecte de referinţă, atât în ţară cât şi în străinătate.
Menţionăm totodată că societatea noastră a început colaborarea cu Patriarhia Română în anul 2018, la trei ani după ce domnul Adriean Videanu şi-a încheiat activitatea politică, iar modul în care s-au derulat discuţiile de negociere şi stabilire a termenilor contractuali a fost rolul activităţii unei echipe de profesionişti, începând cu arhitecţii şi proiectanţii noştri, managerii de proiect şi montaj.
Alăturarea pe care doriţi să o insinuaţi are singurul scop de a discredita în mod eronat şi intenţionat o colaborare, având singurul obiectiv de a face „rating”.
Suntem mândri şi onoraţi că avem ocazia să participăm la construirea acestui monument arhitectonic care în opinia noastră şi a specialiştilor în domeniu, este o lucrare de operă similară şi de aceeaşi importanţă cu alte asemenea monumente care sunt considerate puncte de reper mondial şi obiective de interes turistic, cum ar fi Catedrala San Pietro – Vatican, Catredala Notre Dame – Paris, Domul din Milano, Catedrala Sagrada Familia – Barcelona, Catedrala Sfântul Ştefan – Viena, etc.
Suntem consternaţi de modul în care aţi ales să propagaţi acuzaţii şi evaluări asupra unor categorii de lucrări fără a le susţine cu expertiză tehnică de specialitate. Ne exprimăm dezamăgirea asupra lipsei de claritate şi de dorinţă de a înţelege nivelul de complexitate pe care o astfel de construcţie îl implică, prin contactarea unor specialişti avizaţi în domeniu.
Toate lucrările de piatră realizate, aşa cum s-a menţionat de altfel şi în articolul Recorder, sunt lucrări extrem de complexe, ce au necesitat sute de ore de proiectare de specialitate, omologări speciale şi agrementări tehnice, teste de rezistenţă, încercări speciale in situ, inspecţii şi recepţii de materiale la furnizorii de materie primă. Uneori a fost necesar să ne deplasăm în zone cu risc, certificări pentru piesele metalice, subansamblele şi auxiliarele folosite, selecţie specială şi premontaje. Cu alte cuvinte, fiecare aranjament alcătuit din mai multe elemente constituie un obiect de artă care nu se poate realiza decât mobilizând resursele şi expertiza unei întregi echipe într-un mod susţinut, pe o perioada îndelungată.
Toate elementele ornamentale sculptate în piatră sunt atent studiate şi documentate. Fiecare dintre ele are o semnificaţie şi o simbolistică aparte, specifică spectrului bisericesc şi, pentru a putea fi propuse spre aprobare, au fost necesare mii de ore de analiză de detaliu având ca subiect stiluri arhitectonice, ansambluri specifice, construcţii, elemente ornamentale etc.
Ne-a bucurat decizia Patriarhiei Române de a opta pentru companii cu acţionariat integral românesc, folosind materiale autohtone şi susţinând totodată prin aceasta economia naţională. Astfel, pentru a susţine acest proiect închinat Eroilor Români şi pentru a putea asigura calitatea şi cantitatea necesare derulării lucrărilor la Catedrală, încă de acum trei ani, societatea noastră a renunţat la toate exporturile de marmură de Ruşchiţa – selecţia Muse Champagne, care reprezintă cea mai bună calitate din zăcământul de marmură de Ruşchiţa. Pentru acest material, Muse Champagne, care reprezintă maxim 2% din totalul cantităţii extrase din cariera de piatră, societatea noastră şi-a asumat oferirea unei garanţii de 40 de ani!!! Nu ştim dacă autorul articolului înţelege ce presupune asumarea unei astfel de garanţii la nivel de business şi a implicaţiilor şi responsabilităţilor ce decurg din acest lucru.
Aşadar, în cele de mai jos vom prezenţa punctul nostru de vedere asumat şi argumentat tehnic pentru fiecare afirmaţie considerată lacunară şi maliţioasă pentru a discredita activitatea unor întregi echipe de experţi.
În articol s-a precizat:
„Am cerut de la ei oferte de preţ pentru sistemele de prindere folosite la catedrală şi am găsit valori umflate chiar şi de zece ori.”
Răspuns:
Toate elementele metalice şi auxiliarele folosite la prinderea elementelor de piatră sunt realizate din metale de înaltă calitate (de exemplu inox clasa A4). Observăm că în articolul Recorder nu este făcută distincţia între calitatea metalelor. Bănuim că a fost o altă „scăpare” a jurnalistului, de la care ne-am fi aşteptat, în spiritul eticii profesionale, să facă o minimă verificare imparţială. Astfel, vom clarifica noi şi acest aspect, luând ca exemplu poziţia din articolul Recorder descrisă drept:
„Şuruburi FAZ ÎI 12/30 având descriere comercială – FAZ ÎI 12/30 (12X130) ANCORA METAL” – fiind şi cea mai ridicată din punct de vedere al valorii.
De fapt, acest „şurub” – aşa cum a fost prezentat el de Recorder, este o ancoră metalică din INOX de înaltă rezistenţă, folosită la prinderea în beton a substructurii metalice pe care au fost agrafate ulterior elementele masive de piatră. Denumirea corectă este „FAZ II 12/30 (12X130) A4 ANCORĂ METAL INOX”. Cei care sunt cu adevărat ingineri constructori înţeleg diferenţa între „metal” (care este în general o denumire folosită pentru a desemna generic un oţel) şi Inox grad A4 – atât din punct de vedere al calităţii şi caracteristicilor tehnice ale materialului, cât şi a diferenţelor de cost. La o solicitare de ofertă adresată către furnizorul de astfel de elemente, am primit cotaţia de preţ actuală (pe care de altfel ar fi primit-o şi Recorder dacă ar fi solicitat piesa corectă). Valoarea actuală este cu peste 19.000 de euro MAI MARE decât valoarea cu care a contractat Patriarhia acest reper.
Un alt exemplu este reperul „Piuliţă M12”, a cărei denumire comercială CORECTĂ este de fapt „Piuliţă M12 INOX”. Aşadar, este vorba despre acelaşi material – INOX al cărui preţ îl putem afla la o simplă interogare în piaţă şi vom ajunge la concluzia că este de peste două ori MAI MARE decât preţul contractat de Patriarhie, şi NU de 10 ori mai mic, cum menţionează Recorder. Dar sigur că, pentru a prezenta o realitate din piaţă, ar fi fost de aşteptat ca jurnalistul de investigaţii să colecteze informaţii reale prin mijloace directe şi documentate, care să ofere un termen de comparaţie corect. Din păcate, este o lamentabilă eroare pentru jurnalismul de investigaţie din România.
Acest obiectiv este şi va fi parte din patrimoniul naţional, cultural şi spiritual al acestei ţări. Aşadar, reprezintă un proiect de importantă naţională şi este încadrat ca atare în clasa de construcţie corespunzătoare. Din acest motiv s-a decis utilizarea materialelor auxiliare cu cele mai bune specificaţii tehnice pentru a asigura prinderea la înălţime a masivelor de piatră şi rezistenţa de-a lungul timpului. Facem precizarea că materialele folosite trebuie să fie adecvate clasei de construcţii şi să răspundă exigenţelor solicitate prin caietul de sarcini, care prevede că obiectivul trebuie să reziste la solicitările unui cutremur de 9 grade pe Scara Richter.
În concluzie, enunţul Recorder nu este doar nefondat, dar aduce prejudicii de imagine unei companii care acţionează independent pe o piaţă liberă conform unor principii sănătoase de business şi folosind expertiza tehnică necesară într-un proiect de o înaltă complexitate tehnică.
În articol s-a precizat:
„Am văzut că o bucată de Onyx care are grosime de 48 de centimetri costă 16 mii şi ceva de euro.”
Răspuns:
Acea piesă de onix pentru Poarta Împărătească are de fapt dimensiunea de încadrare de 50cm x 125cm x 48cm = 0,3 metri cubi, piesa având o greutate de aproximativ 630 kg. Preţul include materialul, proiectare de specialitate, procesarea materialului (rectificare, profilare, cioplitorie, şlefuire), montajul acestuia, auxiliarele de montaj (subansabluri metalice, elemente de prindere, ancore chimice şi mecanice, răşini, etc), transportul, manipularea, retuşurile după montaj, recristalizare, ceruire, relustruire. Pentru procesarea acestui singur reper au fost necesare aproximativ 96 de ore de execuţie – procesare mecanizată de înaltă fidelitate pentru profilări speciale, cioplitorie de specialitate cu maeştri pietrari, şlefuitorie şi peste 16 ore de montaj specializat (echipă de montaj formată din patru pietrari).
Menţionăm că, pentru a putea procesa elementele respective şi pentru a răspunde exigenţelor tehnice aferente importanţei unui astfel de obiectiv, sunt necesare blocuri compacte, nefisurate şi omogene din punct de vedere al culorii, tonalităţii şi al dispunerii de venatură. În acest sens, au fost făcute deplasări pentru recepţia la furnizor a materialelor şi selecţia atentă a fiecărui bloc de piatră.
În articol s-a precizat:
„Doar pardoseala din altar, cea mai mică parte a încăperii principale, valorează aproape 388.000 de euro.”
Răspuns:
Valoarea menţionată nu este aferentă doar pardoselii Sfântului Altar, ci este pentru INTREAGA pardoseală pusă în operă în Catedrală, aferentă Altarului, Soleii 1 şi Soleii 2.
Sunt puse în operă peste 14 medalioane realizate cu tehnologia WaterJet, elemente tăiate pe curb şi sub unghi, profilări speciale şi inserţii de „piatră în piatră”, trepte masive din piatră pe drept şi pe curb, elemente de piatră sculptate tip „coajă”, piese debitate în „carte deschisă” etc. Vrem doar să menţionăm un singur detaliu, pentru a face mai simplă înţelegerea complexităţii execuţiei unei astfel de pardoseli: tăierile folosind tehnologia WaterJet a pieselor montate în Altar şi Solei însumează peste 9,62 kilometri!
Pentru toate piesele din pardoseală s-au făcut premontaj la rece şi rectificările necesare, astfel încât piesele să se poată alătura urmărind continuarea venaturii pe toată suprafaţa montată.
Pardoseala realizată este o pardoseală în desen tip „carte deschisă”, fiind folosite materiale în pereche, având debitare, procesare şi manoperă de maximă complexitate, piesele fiind montate cu ajutorul marcajelor pe fiecare placă pusă în operă.
În articol s-a precizat:
„Dom’le, n-are cum să coste atâta cheile de boltă. Orice-ar fi! Lucrez de 30 de ani cu piatră. Urc acum în maşină şi îţi aduc o cheie de boltă fix ca aia de la Videanu. O facem la firmă într-o oră şi ţi-o vând cu 30 de euro. Cum să fie 530 de euro bucata? E ireal”, ne-a spus inginerul, care a preferat să nu-şi dezvăluie identitatea.”
Răspuns:
Preţul real al piesei este de 210 euro şi nu de 530 de euro, cum în mod eronat este indicat în articol. Cheia de boltă este o piesă masivă realizată din calcar, ce are dimensiunea de încadrare 36 x 23 x 22 centimetri şi cântăreşte aproximativ 60 de kilograme. Piesa este un element complex, cu prelucrări speciale, profilări, cioplitorie în piatră pentru realizarea Crucii, şlefuire, prelucrări speciale de cant, chertări laterale pentru montaj la înălţime etc.
Pentru realizarea unei singure chei de boltă au fost necesare 22 ore de procesare, în trei activităţi diferite: prelucrare pe CNC, cioplitorie, şlefuitorie, folosind pe fiecare secţie de producţie lucrători cu specializări diferite. Dacă am lua în calcul DOAR costul manoperei de procesare a pietrei, costul ar fi de 129,68 euro.
Montajul acestei piese se face la înălţimi considerabile. Personalul care execută un astfel de montaj este un personal specializat, ce deţine permise speciale de lucru la înălţime, având calificare superioară unui montator normal.
Menţionăm că lucrul la înălţime implică riscuri majore şi, în consecinţă, cheltuieli suplimentare datorate normelor SSM, pe care societatea noastră le respectă.
La realizarea lucrărilor de finisaje piatră naturală pentru obiectivul Catedrala Naţională sunt implicaţi peste 800 de oameni ce activează pe lanţul de execuţie, atât pe partea de extracţie, transport, procesare şi montaj.
În concluzie, considerăm ca fiind nejustificate şi profund tendenţioase toate afirmaţiile şi aprecierile făcute la adresa noastră, neavând nicio acoperire şi fără a fi făcută o verificare reală, aşa cum ar implica deontologia profesională, având singurul scop de a denigra.
Se încarcă comentariile...
