Opozitiei i-a mers prost tot anul 2001

Presati de pregatirile pentru sarbatorile de iarna, parlamentarii opozitiei nu au mai avut taria sa suporte dezbaterile pana la capat, astfel ca motiunea a obtinut un numar mai mic de voturi decat cel

Presati de pregatirile pentru sarbatorile de iarna, parlamentarii opozitiei nu au mai avut taria sa suporte dezbaterile pana la capat, astfel ca motiunea a obtinut un numar mai mic de voturi decat cel al initiatorilor. Presedintele Camerei Deputatilor s-a vazut nevoit sa anunte rezultatul votului unei sali in care se aflau mai putin de 20 de parlamentari PSD. Motiunea de cenzura a fost precedata de sapte motiuni simple, toate respinse. Prima motiune a fost initiata, in februarie, de senatorii PRM pe tema folosirii limbii materne in administratia publica. Dezbatuta in prezenta premierului, initiativa a fost declarata neconstitutionala de catre plenul Senatului, deoarece textul motiunii facea referire la aprobarea, de catre Parlament, a Legii administratiei publice locale. A urmat apoi, in luna mai, o noua motiune, a deputatilor PD si PNL, care critica starea jalnica a economiei si ritmul lent al privatizarii. Tot la Camera Deputatilor au fost dezbatute si, evident, respinse, in noiembrie si decembrie, motiunile "Tezaurul", a PRM, "Sanatatea" si "Cercetarea", initiate, in comun, de liberali si democrati. Initiativa peremista prin care se cerea Guvernului sa nu cedeze dreptul Romaniei asupra tezaurului aflat la rusi a marcat inceputul colaborarii manifeste dintre PNL, PD si PRM, care s-au grabit, insa, sa spuna ca e vorba doar de relatii fratesti conjuncturale. La Senat a fost discutata, in luna noiembrie, motiunea peremista pe tema invatamantului, iar in decembrie a venit randul motiunii liberale "Harcov". De fapt, initiatorii acestor motiuni au stiut ca nu au nici o sansa ca acestea sa fie adoptate, insa opozitia a cautat o cale pentru ca, cel putin, sa i se auda vocea. Doar motiunea "Sanatatea" a fost pe punctul de a fi acceptata, urmare a faptului ca UDMR se afla, in momentul respectiv, in conflict cu PSD-ul. Dar chiar si daca aceasta motiune ar fi trecut, efectele ei ar fi fost egale cu zero, intrucat Executivul nu poate fi obligat sa tina cont de aceasta. De altfel, si in legislatura 1996, cand PDSR se afla la putere, si in 2000, cand PDSR se afla in opozitie, Parlamentul a adoptat motiuni simple, dar nici una nu a fost aplicata.