Mircea Geoană: Independenţa energetică a României este posibilă în orizontul următorilor 5 ani

Senatorul PSD, Mircea Geoană, a postat pe blogul personal un material denumit „Houston, avem o şansă!“, în care atrage atenţia că, în acest moment, resursele şi contextul internaţional ne sunt favorabile în ceea ce priveşte dobândirea independenţei energetice. Senatorul a făcut parte din echipa care l-a însoţit pe Victor Ponta în Statele Unite.

Redăm mai jos textul integral: 

„În primul rând, am aflat că independenţa energetică a României este posibilă în orizontul următorilor 5 ani. Cu doar 21% dependenţă de importurile din Rusia (faţă de 54% media europeană), România poate deveni un jucător regional important şi influent în ecuaţia diversificării aprovizionării cu energie a Uniunii Europene. Aşa cum spunea preşedintele unei mari companii deja prezente în România în întâlnirea cu delegaţia oficială română - "sunteţi singura ţară din regiune care poate atinge acest obiectiv, deopotrivă strategic şi economic". Cu viziune, disciplină şi perseverenţă, profitând şi de începutul unui nou ciclu politic în următoarele săptămâni, România poate deveni ceea ce George Friedman (care va reveni zilele acestea la Bucureşti, alături de Richard Quest şi alţi invitaţi de marcă, pentru a participa la Bucharest Forum, marea conferinţă anuală organizată de Institutul Aspen şi GMF) denumea "centralitatea României" în zona Mării Negre extinse, în noul context strategic generat de puseele agresive ale Rusiei şi de instabilitatea crescândă în Orientul Mijlociu şi Levant.

În al doilea rând, energia înseamnă nu doar petrol şi gaze, ci o adevărată industrie a echipamentelor, tehnologiilor şi serviciilor, generatoare de creştere economică şi creare de locuri de muncă înalt calificate. La sediul gigantului mondial Exxon (unde lucrează şi cercetători şi ingineri români), am văzut cum se pregăteşte exploatarea importantelor resurse de gaze naturale din platoul continental al Mării Negre, inclusiv în adaptarea echipamentelor de foraj la unicitatea mediului marin al Pontului Euxin, mult mai bogat în corozivul hidrogen sulfuros. Am aflat că principalul producător de echipamente de foraj de mare adâncime din lume, Cameron, produce la uzina din Ploieşti exporturi în valoare de mai bine de jumătate de miliard de dolari pe an şi vor să se extindă in continuare. Am mai aflat că cel mai mare furnizor de servicii petroliere şi de energie, Halliburton, îşi extinde activităţile în România, furnizând soluţii tehnologice şi financiare pentru actorii mari sau mai mici de pe piaţă.

În al treilea rând, am aflat că nu doar marile companii internaţionale trebuie să fie ţinta noastră. Chiar în ziua întâlnirilor din Houston, o companie de talie medie americană deţinătoare a unui permis de exploatare în estul României, făcuse prima descoperire de gaze naturale, în cantitate mai mare decât ceea ce importasem în ziua respectivă de la Gazprom! Sunt zeci de astfel de companii ("mediu" în Texas înseamnă "mare" şi "foarte mare" în Europa), multe prezenţe la întâlnirea cu premierul român, care şi-au exprimat interesul în participarea la explorare şi exploatare în perimetrele care vor fi licitate la începutul anului viitor, inclusiv în domeniul rezervelor "mature", unde noile tehnologii pot aduce a noua tinereţe exploatărilor tradiţionale.

În al patrulea rând, nu trebuie să omorâm găina cu ouă de aur înainte să înceapă să se pună pe ouat. Noua lege a petrolului, noul sistem de redevenţe şi strategia energetică a ţării vor trebui să găsească un just echilibru între nevoia de venituri la buget pe termen scurt şi atractivitatea României pentru investiţii şi afaceri pe termen mediu şi lung.

În al cincilea rând, am realizat că independenţa energetică înseamnă şi investiţii pe care trebuie să le facem şi noi, pe măsura dividendelor economice, financiare şi strategice care decurg din transformarea României într-un exportator net şi jucător pe piaţa  regională de energie. Pe lângă fondurile europene şi resursele bugetului (unde se impune o logica de programare multi-anuală încă din 2015) şi fondul de investiţii în energie alimentat din veniturile din taxe şi redevenţe, trebuie construit de urgenţă un fond de private equity/mezanin pentru energie şi infrastructuri critice, care să mobilizeze resurse financiare private indispensabile pentru a descătuşa întregul nostru potenţial. Polonia, cu Fondul său de investiţii, ne poate oferi un astfel de model de succes.

Şi, nu în ultimul rând, o doză moderată de patriotism economic începând cu sectorul energetic este obligatorie în actualul climat geopolitic şi strategic regional, dar şi ca lecţii învăţate din erorile masive ale tranziţiei şi din criza economică. Din cenuşăresele economiei, Romgaz, Transgaz, Electrica, Nuclearelectrica, Hidrolectrica, Conpet, etc, trebuie să devină "perlele coroanei". Cu management corporatist, profesionist şi transparent, profitând şi de listarea la bursele locale şi internaţionale, ele trebuie să devină adevăraţi campioni regionali şi nu vaca de muls a intereselor oculte din jurul politicului. Energia trebuie să fie primul sector în care statul român regăseşte pârghiile pierdute de politica economică“.