Gabriel Oprea, despre cum a ajuns general şi profesor la 40 de ani: „Am căutat să am cât de cât acoperire“

Vicepremierul Gabriel Oprea a vorbit într-un interviu acordat în 2003 despre cum a devenit general şi profesor la vârsta de 40 de ani. Oprea arată că pentru a ajunge profesor nu a parcurs toate etapele de acordare a titlurilor didactice pentru că nu era obligatoriu, fiind cercetător ştiinţific. Totodată, vicepremierul a vorbit despre cum a ajuns general la propunerea fostului premier Adrian Năstase.

Interviul a fost acordat Narcisei Iorga şi publicat în 2003, în Evenimentul Zilei. Gabriel Oprea era atunci prefectul Capitalei. Redăm mai jos interviul aşa cum a apărut în 2003:

Domnule Oprea, vă prezentaţi ca ofiter de justiţie militară. Ce înseamnă această funcţie? Sunteţi magistrat?

Am fost ofiţer de justiţie militară, şi asta este arma pe care o reprezint eu acuma, în calitate de militar activ. Acuma sînt…

Prefectul Capitalei.

Prefectul Capitalei, exact.

Lucrarea de doctorat când aţi prezentat-o?

În procedură penală.

Când?

Deci doctoratul a durat vreo patru-cinci ani, deci în jurul anului 2000 am devenit doctor. La domnul Ion Neagu, în procedură penală.

În 2001 aţi devenit profesor universitar la Colegiul Naţional de Apărare. Până să obţineţi acest titlu aţi mai predat undeva?

Ca să ajungi profesor trebuie să ai un numar de lucrări ştiintifice, un număr de participări la nişte colocvii, un numar de cărţi. Eu am trecut aceste baremuri şi am devenit profesor universitar în cadrul Colegiului Naţional de Apărare a Ţării (n.r. – titulatura corectă este Colegiul Naţional de Apărare). Am fost şi director adjunct pe-acolo, m-aţi înteles?

Dar aţi parcurs toate etapele de acordare a titlurilor didactice, aţi fost mai întâi preparator, apoi asistent, lector, conferenţiar?

Nu este obligatoriu să parcurgi toate etapele dacă faci cercetare ştiinţifică, m-aţi înţeles? Poţi să le parcurgi pe toate, dar dacă eşti cercetător ştiinţific în domeniu şi îndeplineşti criteriile se formează o comisie şi devii profesor universitar. Eu am devenit perfect legal, dacă asta vă interesează.

Este adevărat că dl Adrian Nastase v-a propus pentru acordarea gradului de general?

Binenţeles, era şeful meu. Eu eram şeful Rezervelor de Stat, am fost o perioadă trecut în rezervă, m-aţi înţeles? Asta începând din ‘93. În momentul în care am fost numit şeful Rezervelor de Stat, aici exista o dublă funcţie: şi militară, si civilă, secretar de stat, dar cu funcţie de general de corp de armată. Am beneficiat de prevederile Legii 80, în care trebuie să ai gradul funcţiei, am avut rezultate foarte bune, m-aţi înţeles? Aşa. Am fost propus de dl premier la gradul de general. Aşa, şi dl preşedinte… a dat decretul.

Acum mai predaţi la vreo facultate?

Da, în limita timpului, predau un curs de Drept umanitar la Colegiul Naţional de Apărare.

Conduceţi şi lucrări de doctorat?

Da, începând din acest an, am căpătat şi această calitate. Eu am următoarea politică: să fac treabă aici. Vreau să vă spun că am fost propus să candidez la functia de primar general al Capitalei, am refuzat fiindcă vreau să-mi fac treaba aici. Deci, nu fac nimic electoral.

Dar eu am auzit că veţi fi ministru.

Asta e altceva. Într-o asemenea funcţie nu te propune decât premierul, şi pentru asta trebuie să ai anumite rezultate. Deci aici bănuiesc că la nivelul ăsta se discută. Dar niciodată mie premierul nu mi-a spus că mă are în vedere să mă facă ministru, niciodată. Eu vreau să-mi joc cartea cât mai bine şi să nu cumva să stric imaginea guvernului şi a premierului. Am multe defecte, dar principalele calitati: mă organizez bine. Am ajuns general la 40 de ani, am ajuns şi profesor tot pe la 40, într-adevar cam întotdeauna la excepţional, dar m-am bătut pentru treaba asta, să ştiţi. Am căutat să am cât de cât acoperire.

Sunteţi cam tânar şi pentru gradul de general, şi pentru titlul de profesor universitar.

Probabil, dar numai în condiţiile legii şi numai dacă te baţi şi sânt şi excepţii, aţi înţeles?