Alina Mungiu, la Adevărul Live: Cioloş a fost extraordinar de slab. Serviciile conduceau Guvernul, nu el, ce să ne mai ascundem după degete

Alina Mungiu, preşedintele Societăţii Academice din România (SAR) şi Clara Volintiru ( expert SAR) au vorbit, la Adevărul Live, despre raportul SAR pe 2017, dedicat absorbţiei fondurilor europene şi succesul folosirii lor pentru a redresa trei sectoare importante: sănătatea, educaţia şi infrastructura. Alina Mungiu a făcut şi o analiză la zi a politicii româneşti.

AdevăruL: Mâine, SAR prezintă un raport despre banii europeni dedicaţii infrastructurii, educaţiei şi sănătăţii. Ce cuprinde, mai exact, acest raport? Cum au fost banii cheltuiţi?

Alina Mungiu: De mai bine de 20 de ani se prezintă aceste rapoarte SAR. În urma cu 20 de ani, mai mulţi oameni şcoliţi la universităţi de prestigiu au format primul centru român de politici publice, care a început să scoată aceste rapoarte, fiind conştienţi că-n România exista o puternică atmosferă anticomunistă, fără însă a există o alternativă palpabilă.  Astfel, în 1997 a luat naştere, în cadrul SAR,  Centrul de Politici Publice, unde am încercat ca, măcar o dată pe an, să facem ceea ce am învăţat.

În cei 20 de ani, toţi oamenii educaţi în acest sens au lucrat la acest raport, mai ales în ani 2003-2004, când raportul venea să ofere sfaturi Guvernului Năstase. Eram într-un adversariat puternic cu Guvernul Năstase, eu eram interzisă la toate televiziunile, dar cu toate astea eram sfătuitorii executivului.

În aceşti 20 de ani, am încercat profesioanalizarea câmpului politicilor publice din România şi, din păcate, încă nu am reuşit asta. România este încă condusă fără o categorie de profesionişti în acest domeniu, fără să există date concrete.  Nu există o bază infrasctructurală despre România, ori ideea raportului din acest an a fost nu doar să vedem câte fonduri am absorbit, ci dacă fondurile europene reuşesc să aducă o schimbare calitativă în anumite domenii. Ne ajută fondurile să ne apropiem de Europa sau au devenit în sine o problemă, că nu le putem atrage.

A fost vreun Guvern care să vă cheme la o discuţie?

Primul Guvern care a ţinut seama de ce am făcut noi a fost chiar Guvernul Năstase, care avea un stimul extern foarte puternic: avea nevoie să obţină data aderării la UE, pentru că altfel ar fi existat un cost politic. În timpul crizei economice, s-a făcut un nou mare plan, un cartel format din FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială.

Era pe vremea lui Boc.
Exact. La acest mare plan a trebuit să scriu prefaţa, om prefaţă destul de dură şi de drastică, ca atare Guvernul Boc a interzis să apară vreodată materialul Băncii, deci el a rămas confidenţial. Recomandarea numărul unu a Băncii Mondiale era: să s ecreeze un oficiu de resurse umane, prin care să se angajeze numai oameni competenţi şi care să nu fie daţi afară de partide. Iată-ne aici, însă aceste cerinţe fundamnetale nu au fost îndeplinite. Noi vorbim de absorbţia fondurilor eueopene, dar am raţionalizat suficient statul, astfel încât să ne alegem cu profit din povestea aceasta? În timpul Guvernului Ponta s-au făcut şi nişte lucruri inteligente, în timpul Guvernul Cioloş s-au făcut şi nişte lucruri inteligente, dra mi-am dat seama că Guvernul Cioloş nu va reuşi să facă nimic, deşi intenţii bune erau.

De ce nu se poate face o reformă? 

Asta e ceea ce noi numim noi problemă de acţiune colectivă. Asta înseamnă că dacă am fi toţi obiectivi, toţi cinstiţi, s-ar produce mai mult şi ne-am alege toţi cu câte ceva în plus. Toată lumea ar avea de câştigat. Suntm foarte subiectivi şi deosebit de corupţi. M-a impresionat plăcut că am dat un sondaj pe România Curată şi mai mult de 50% din oameni au recunoscut că ei înşişi au făcut ceva ilegal în ultimii zece ani. Ceea ce mi-a plăcut pentru că oamenii nu sunt aşa de ipocriţi. În această situaţie, fiecare dintre noi iese mai bine dacă se poartă incorect. Acsta e adevărul! Atunci, ne purtăm toţi incorect şi situaţia în care am ieşi cu toţii mai bine nu se produce. Pentru că cineva ar trebui să-şi asume mari costuri persoanel ca să te mute din situaţia A în situaţia B. Şi cine să-şi asume aceste mari costuri? Liderii? Şefii de stat? Cine ar avea putere suficientă?   

Băsescu a inspirat pe multă lume pentru că a dat de vreo două ori impresia că poate face aşa ceva. N-a ieşit. Guvernul Ponta, contrar a ce spune lumea, în primul lui an a a avut un guvern destul de performant. Să fim serioşi, în spate era partidul care e de nivelul staului. Însă, nu aveau un plan de transformare şi nici Ponta era destul de tare ca să impună un asemenea plan. El a impus lucrurile de faţadă cu Ioana Petrescu. Au fost lucruri bune şi au încercat să aibă şi o faţă mai internaţională. 

Cioloş a fost extraordinar de slab. Sub orice critică. Practic, nu a avut nici un fel de bază de putere. Erau actori altcineva. Alticineva conducea Guvernul lui, nu el. În Guvernul lui s-au schimbat miniştri pentru că a zis altcineva. 

Cine? 

Inclusiv ministrul Fondurilor Europene a fost schimbat pentru că a vrut altcineva. Cineva din afară: în primul rând preşedinţia şi cine are influenţă asupra preşedinţiei. Adică serviciile secrete, ce să ne mai ascundem după degete. Iar serviciile secrete dacă ar fi aşa de bune în politici publice, eu aş spune să le dăm ţara lor. Însă, nu sunt aşa bune. Nici la alegeri nu sunt aşa de bune, dovadă că nu a ieşit opţiunea pe care au vrut-o ei în alegeri. Ele se ocupă de insurecţii. Dacă au o anumită competenţă, foarte bine. Să le dăm banii pentru acea competenţă. SRI îşi imaginează că poate să facă totul. SRI atrage nişte fonduri absolut enorme, adună baze de date cu care apoi nu ştie ce să facă, încalcă legi şi reguli ca să ajungă în posesia acestor baze de date. Însă, când e vorba de competenţa pe siguranţă naţională, arestează  pe martie doi-trei unguri. Aliniaţi-vă, pregătiţi-vă! Vine SRI şi ne arată că există o mare ameninţare la adresa siguranţei naţionale, trei unguri din Covasna, Harghita. Aici e problema. Cine vrea să facă de toate şi prea multe sfârşeşte prin a nu mai fi specializat în nimic. 

Ei au zis: Domnule, civilii sunt incompetenţi în România. Umplem noi această zonă. În ultimii doi ani s-a produs această extraordinară slăbire a partidelor. pe de o parte, dată de arestările DNA, pe de alta de adevărul obiectiv că partidele au ajuns nişte resturi. Acesta e adevărul. Sunt resturi umane .

Doamna Volintiru, de ce nu merge absorbţia fondurilor europene?

Clara Volintiru: Absorbţia merge. Ceea ce nu merge în România este implementarea proiectelor. Lipseşte o formare competitivă a angajaţilor. Reuşim să facem strategii peste strategii, planuri peste planuri, se creează un sistem de priorităţi, dar ne împiedicăm la implementare. Până nu restructurăm relaţia funcţionarului cu cetăţeanul nu vom putea să implementăm această politică.

E o problemă naţională transparenţa? De exemplu, un parlamnetar USR a publicat salariul pe Facebook şi a deranjat pe multă lume? 

Volintiru: Acel parlamentar a devenit imediat nepopular, la fel ca în cazul fondurilor europene. De multe ori, buna practică este taxată de către colegi. Superperformanţii sunt priviţi cu o anumită invidie, cu supiciune. E greu să rupi tiparul indolenţei. 

Alina Mungiu: Cum ar trebui date fondurile europene? Ar trebui date condiţionat: tu faci întâi acea chestie indispensabilă, apoi îţi dau banii. Dacă nu, nu capeţi niciun fel de ban. Nu pe planuri, nu pe strategii. Noi facem planurile din burtă.

În administraţia publică s-a vorbit că nu se mai fac lucruri de teamă? 

Alina Mungiu: Foarte adevărat! Au de ce să se teamă. Am ajuns un sistem în care totul este reglementat în penal. Nu mai există niciun fel de prevenţie. Prezumţia de nevinovăţia funcţionează numai în materie criminală, nu în materie administrativă. Partidele nu schimbă niciodată pe nimeni. Dacă te uitai asta iarnă pe listele de candidaţi, erau familii întregi. Cum facem să depistăm corupţia înainte de stadiul „Beciul Domnesc“? Nimeni nu vorbeşte despre asta. Daca ai anticorupţie împinsă numai din exterior, nu e bine.

Volintiru: Până acum, fondurile europene au fost alocate de sus în jos. Ne-am trezit cu nişte axe de finanţare unde ţi se impuneau criterii voluminioase de performnaţă, fără a avea criterii calitative. Toată povestea României se poate menţine pe o traiectorie pozitivă atât timp cât există o masă critică de oameni competenţi în sistemul public. Avem generaţii întregi care vin de pe băncile facultăţii cu expertiză. Există multe domenii în care putem integra o masă nouă.

E nevoie de liderii care să împingă în această direcţie? Credeţi că partidele actuale pot face asta?

Alina Mungiu: În contextul în care, în ianuarie, Liviu Dragnea se gândea la suspendarea preşedintelui Klaus Iohannis, iar preşedintele se gândea, la rândul său, cum să-l bage în închisoare pe Liviu Dragnea şi, eventual, pe domnul Tăriceanu, nimic bun nu poate ieşi. Aceştia sunt cei trei actori care trebuie să cadă de-acord, să facă o înţelegere. Fără ea nu se poate. Cum au început, e foarte rău, nu fac decât să piardă timpul. Nu o să mai auzim de referendum şi de sloganuri populiste dacă actorii politici actuali ajung la o înţelegere şi un consens cu privire la ce trebuie să se facă.