Aderarea Ucrainei la UE, un drum anevoios: cât este dorinţă, cât este putinţă. Liderii români cer accelerarea procesului şi pentru Rep. Moldova

Volodimir Zelenski s-a adresat Parlamentului European pentru a cere sprijin pentru acordarea statutului de stat candidat la UE. FOTO EPA-EFE

Ucraina vrea să devină membru al UE, primii paşi fiind făcuţi, însă demersul este de durată, într-un context dificil. Mai mult, Kievul depinde atât de susţinerea tuturor statelor UE, dar şi îndeplinirea unor seturi de reforme.

Parlamentul European a adoptat o rezoluţie (637 de voturi „pentru”, 13 „împotrivă”, 26 de abţineri) prin care este de acord cu începerea demersurilor de acceptare a Ucrainei ca ţară cu statut de candidat la Uniunea Europeană (UE). A fost vot fără efecte juridice, dar cu putere simbolică. Parlamentul European a fost sesizat după ce Volodimir Zelenski a depus cererea formală la Consiliul UE. Ulterior, Consiliul Uniunii Europene a notificat Parlamentul European, Comisia Europeană şi parlamentele statelor membre ale UE.

Comisia Europeană trebuie să dea un aviz în ceea ce priveşte solicitarea de obţinere a statutului de candidat pentru aderarea la UE. Ultimul pas, însă doar pentru a fi stat candidat, este un vot unanim din partea Consiliului European, structură din care fac parte şefii de stat şi de Guvern. Prin urmare, ţara solicitantă trebuie să negocieze cu 27 de state şi să fie sigură de sprijinul acestora.

Beneficii ale unui stat candidat

De ce este important acest statut? Explică eurodeputatul Victor Negrescu (PSD), fost ministru al Afacerilor Europene. „În primul rând, statutul de candidat ar oferi acces la resurse financiare suplimentare, pentru a reclădi ţara, odată ce conflictul ar fi încheiat. De cealaltă parte, acest lucru ar arăta populaţiei că există o fundaţie democratică şi dorinţa lor este împărtăşită şi îmbrăţişată de partenerii europeni. Al treilea lucru, faptul că ar oferi o oarecare garanţie pe termen mediu şi lung în ceea ce înseamnă dezvoltarea şi stabilitatea respectivului stat”, a subliniat eurodeputatul social-democrat pentru „Adevărul”. Mai mult, fostul ministru al Afacerilor Europene a indicat o altă nuanţă, dată fiind situaţia de conflict armat. Ucraina poate merge spre UE, dar să decidă cum se poziţionează din punct de vedere al alianţelor militare.

Cu toate acestea, Negrescu avertizează că drumul până la procesele de obţinere a statutului de candidat, dar mai ales a celui de stat membru, sunt de durată. „Procesul este unul de lungă durată. Nu putem să estimăm un timp. Ţine de ce se va întâmpla în Ucraina, stabilitatea din respectivul stat, reformele pe care le face. Nu scad standardele. Mesajul politic va fi unul important. Vom vedea dacă la nivelul UE există consens pe acest subiect. La nivelul Consiliului European, acolo unde sunt şefii de stat şi de guvern, momentan nu există un consens privind conferirea acestui statut de candidat, deşi la nivel de PE, în rezoluţia noastră, solicitarea este clară în această privinţă”, a completat fostul ministru, care a amintit că, înainte de izbucnirea războiului, Ucraina nu respecta acele criterii generale pentru obţinerea statutului de candidat.

Etapa reformelor

După primirea statutului de ţară candidată, începe negocierea a 35 de capitole. Negocierile sunt purtate între guvernul statului care vrea să adere şi ţările UE, în şedinţe comune ale factorilor politici. Sunt reforme prin care statul care vrea în UE se pune la punct cu tot corpul de legi al Uniunii. Iar aceste negocieri pot dura şi peste un deceniu. De exemplu, România a început negocierile pe capitole în 1999 şi le-a încheiat în decembrie 2004. „Într-adevăr, o aderare foarte rapidă este de greu de realizat, inclusiv din punct de vedere procedural. Aderarea la UE presupune un proces foarte serios de reformă profundă, care ia timp, care necesită foarte multe eforturi, atât din partea statului candidat, cât şi din partea Uniunii Europene”, a explicat Bogdan Aurescu, într-un interviu la B1 TV.

Iar după bifarea celor 35 de capitole, urmează etapele finale, adică votul unanim al Consiliului UE, apoi tratatul de aderare a unui nou stat trebuie ratificat de fiecare stat membru, aşadar voturi în legislativele de pe tot cuprinsul Uniunii Europene.

Exemple privind ritmul negocierilor

În prezent sunt alte cinci state candidate pentru a adera la Uniunea Europeană, adică Turcia, Serbia, Muntenegru, Albania şi Macedonia de Nord. Turcia a primit statut de ţară candidată în decembrie 1999, după ce a depus cererea în 1987, iar în octombrie 2005 au demarat negocierile. 16 din cele 35 de capitole ale negocierilor au fost deschise şi doar unul închis.

Muntenegru a depus cererea de la UE la 15 decembrie 2008. În decembrie 2010, Muntenegru a devenit ţară candidată, iar deschiderea negocierilor de aderare a avut loc în iunie 2012. Din 35 de capitole, Muntenegru a închis doar trei.

Serbia a primit statut de ţară candidată din 1 martie 2012, iar începerea negocierilor a fost în ianuarie 2014. Din 35 de capitole de negociere, au fost deschise 22, iar doar două au fost închise. Cu Albania şi Macedonia de Nord nici măcar nu au început negocierile de aderare, în condiţiile în care sunt unele dispute între Macedonia de Nord şi Bulgaria, iar administraţia de la Sofia se opune. Votul trebuie să fie în unanimitate.