Scrisoarea nescrisă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Un coleg de la facultate mi-a povestit prin 1993 sau 1994 că a avut o cunoştinţă care a regizat un film combinînd Scrisoarea III cu meciul Turcia – România (cel de la Craiova sau cel de la Izmir, nu-mi amintesc acum, nici nu-i important, ambele s-au jucat în preliminariile campionatului mondial de fotbal de la Mexic, organizat în 1986, şi ambele s-au terminat cu victoria detaşată a tricolorilor).

În timp ce se auzea glasul lui Cozorici :

Mircea însuşi mână-n luptă vijelia - ngrozitoare,

Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;

Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi,

 Printre cetele păgâne trec rupându-şi large uliţi;

Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri,

Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri,

Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată –

Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.

Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână,

Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.” spectatorii vedeau golul marcat din lovitură liberă de Gică Hagi. Un mixaj fain, un cocktail gustos.

Acum, însă, cu Olanda nu ştiu ce-ar face regizorul respectiv. Eventual l-ar combina pe Raţ pierzînd mingea cu finalul aceleiaşi Scrisori?

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!

E ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!

Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi

Nici ruşine n-au să ia în smintitele lor guri

Gloria neamului nostru spre a o face de ocară,

Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

În timp ce Cozorici ar tuna şi-ar fulgera, Van der Vaart ar marca?

Eu nu înţeleg un lucru. De ce n-au românii o poezie la fel de faimoasă despre o bătălia Olanda-România? Că nu s-au luptat cu cei de-acolo, că nu vor să scrie o istorie falsă? Aida de. Doar nu e mai importantă istoria, disciplină în care, ştim deja de mult, oricum nu există fapte, decît o victorie pe placul microbiştilor?!

Sau că în istoria Olandei nu există nume sonore cum e cel al lui Baiazid, ăsta ar fi motivul?! Păi da nu o să ne împiedicăm de o chestie aşa de măruntă, vorba vine, de-un ciot?! Atunci de ce ne mirăm că pierdem? Trebuie nu numai să ne împăcăm cu ideea, ci chiar să ne aşteptăm la înfrîngere.

Opinii

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite