Sportiva cu două vieţi. Laura Văleanu, singura româncă de la Jocurile Paralimpice, care practică schiul cu un picior amputat

JOCURILE PARALIMPICE Laura Văleanu (24 de ani) este singura sportivă care va reprezenta România la Soci. “Adevărul” vă prezintă povestea impresionantă a acestei tinere, a cărei viaţă s-a schimbat radical din 2006 şi care n-a fost susţinută în drumul spre Soci de Federaţia Română de Schi Biatlon.

Jocurile Paralimpice debutează azi cu festivitatea de deschidere. Până pe 16 martie, 575 de sportivi paralimpici din 39 de ţări vor concura la Soci, la Olimpiada destinată persoanelor cu dizabilităţi. România va avea o singură reprezentantă în Rusia, Laura Văleanu (24 de ani), care va participa în probele de slalom uriaş şi slalom special, la schi alpin. Dincolo de faptul că Laura este singura româncă în concursul paralimpic, tânăra sportivă are în spate o poveste absolut impresionantă, pe care v-o dezvăluim în cele ce urmează.

Laura a suferit un cumplit accident de motocicletă la vârsta de 16 ani, când a intrat o maşină în ea. Din cauza acestui accident avea să-şi piardă piciorul drept. Dar cum s-a ajuns aici? Laura a fost internată iniţial la Târgu Mureş, unde a fost supusă unui adevărat calvar: operaţii în fiecare zi în încercarea de a i se salva piciorul. “A avut o perioadă foarte ciudată în viaţa mea. Nici n-am sesizat suferinţa prin care am trecut pentru că foarte mulţi prieteni m-au vizitat la spital. Ei stăteau zile întregi cu mine şi mă făceau să uit de problemele mele. M-au ajutat enorm, la fel şi părinţii mei, cărora le mulţmesc din suflet. Datorită lor am trecut altfel peste acest eveniment.”

Din nefericire, medicii din Târgu Mureş n-au reuşit să-i salveze piciorul şi singura speranţă rămânea transferul la un spital din Cluj. După alte intervenţii chirurgicale, Laura a primit vestea că va rămâne fără piciorul drept. O astfel de lovitură, care ar afecta probabil psihicul oricui, n-a dărâmat-o şi pe Laura, care a avut puterea meargă mai departe. La aproximativ trei săptămâni de la amputarea piciorului, ea a primit o proteză şi aşa a început o viaţă nouă. “Mama e medic; ea s-a zbătut enorm ca sa-mi facă rost de proteză, m-a ajutat să mă reabilitez fizic şi psihic. Cât am fost internată în spital, a fost mereu lângă mine. Datorită ei am învăţat să merg din nou.”

A început să schieze la 6 ani

Gravele probleme de sănătate care s-au abătut asupra ei i-au dat mari bătăi de cap. Deşi a trecut cu bine din punct de vedere psihic peste această cumpănă, ritmul vieţii s-a schimbat inevitabil. Înainte de accident, Laura era o schioare desăvârşită, practicantă a acestui sport de la vârsta de 6 ani. “Tata a fost cel care m-a îndrumat spre schi şi pentru asta îi mulţumesc”, spune sportiva. Până la 15 ani a participat la multe concursuri, devenind campioană naţională la slalom uriaş, însă accident suferit la vârsta de 16 ani i-a pus capăt carierei sportive.

Asta n-a făcut-o să dezarmeze şi în sinea ei se gândea cum poate reveni în cel mai scurt timp pe pârtia de schi, în ciuda faptului că avea un picior amputat. “Pentru mine era foarte important să pot schia din nou. Nu m-am gândit niciodată să renunţ la schi. Doctorii mi-au spus că am două variante: fie să-mi înlocuiască ţesutul mort cu muşchi de pe spate sau de pe burtă, fie să-mi pun proteză. Doctorii m-au asigurat că voi putea schia din nou dacă îmi pun proteză. Nici n-am mai stat pe gânduri.”

Tehnologiile foarte avansate din domeniu au făcut ca Laura să beneficieze de o proteză foarte performantă, care i-a redat speranţa poate reveni pe pârtie. Însă, ea n-ar fi reuşit fără ajutorul mamei ei, care a făcut tot posibilul pentru a-i face rost fiicei sale de cea mai bună proteză. Într-un final, acest accesoriu atât de important i-a fost dăruit Laurei de un englez, technician ortoped, care avea deopotrivă un picior amputat şi care a înţeles chinul acestei tinere dornică de afirmare. “După ce am primit proteza, m-am dus la antrenoarea mea şi am rugat-o să mă înveţe din nou să stau pe schiuri. La început a fost foarte greu să-mi bag piciorul în clăpar. A fost un şoc pentru mine. Am început să schiez prin parcare, dar ulterior m-am obşinuit şi mi-am recăpătat dexteritatea”, povesteşte Laura.

Participarea la Jocurile Paralimpice, un vis împlinit

Povestea acestei sportive a ajuns rapid în mass-media în 2009. După ce au urmărit cazul ei la televizor, oficialii Federaţiei Române de Schi Biatlon i-au propus să participe în premieră la Jocurile Paralimpice şi, după o perioadă de gândire, Laura a acceptat, devenind în 2010 prima româncă participantă la o ediţie a Olimpiadei de iarnă, la Vancouver. “La început mi s-a părut foarte ciudat pentru că eu nu mă mai antrenasem din 2006. Le-am spus celor de la federaţie că voi face tot posibilul, dar în sinea mea ştiam că voi reuşi. M-am antrenat doar câteva săptămâni pentru a mă obişnui să schiez printre jaloane pentru că nu voiam să mă fac de râs în timpul competiţiei. Însă, n-am avut mai mult timp pentru antrenamente, deoarece am aflat târziu că pot participa la Jocurile Paralimpice. M-am calificat la Vancouver cu wild-card”, îşi aminteşte Laura.

Ambiţia şi curajul ieşite din comun au făcut-o să depăşească orice obstacol aflat în drumul ei spre Vancouver. A luat-o pas cu pas şi n-a renunţat nicio clipă la gândul că poate concura la Olimpiada din 2010. “Înainte de accident aveam 70 de kg, aveam o masă muscular de invidiat. După accident am fost slăbită de atâta stat prin spitale şi am ajuns la 50 de kg. Nu am renunţat şi am pus din nou muşchi pe mine pentru a fi aptă la Vancouver. Sunt foarte mândră că am ajuns acolo. Pentru mine a fost o experienţă extraordinară, dar am simţit că i-am dezamăgit pe cei de acasă. Am avut mereu impresia că ei s-au aşteptat de la mine să iau aurul în 2010. Nu e chiar aşa de simplu pe cât se crede.”

Concurează pentru România, dar se antrenează cu paralimpicii Germaniei

Rezultatele impresionante obţinute de Laura Vălean în ultimii ani i-au lăsat reci pe cei care conduc destinele Federaţiei Române de Schi Biatlon. „Am fost susţinută financiar doar de Clubul Sportiv Lamont Cluj Napoca, unde sunt legitimată (n.r. acest club are misiunea de a promova sportul paralimpic din România). Preşedinta acestui club, doamna Sally Wood, m-a ajutat cu bani şi au mai fost câţiva sponsori”, spune Laura. 

Din dorinţa de a avea o echipă cu care să se pregătească, sportiva a decis să se alăture lotului paralimpic al Germaniei. “În 2012 am început să mă antrenez cu nemţii pentru că aveam nevoie de colegi; ei m-au adoptat foarte repede şi mă susţin mereu. În România nu există o astfel de echipă de paralimpici; dacă ar fi existat, mi-ar fi plăcut să mă antrenez alături de românii mei.”

Cât despre participarea la Jocurile Paralimpice de la Soci, Laura are încredere în propriile forţe şi consideră că ar putea veni acasă cu o medalie cu o singură condiţie. “Important pentru mine e să nu existe presiune asupra mea. Când e presiune pe mine, clachez. Îmi lipsesc rutina şi experienţa competiţiilor importante. Vreau să concurez la Soci fără presiune, vreau să trăiesc momentul.”

Studiază medicina în Germania

Laura Văleanu nu este doar o sportivă paralimpică, ci şi o sârguincioasă studentă la o facultate de medicină din Munchen. În ciuda problemelor grave de sănătate cu care s-a confruntat, tânăra de 24 de ani şi-a dorit din răsputeri să-şi urmeze visul de a deveni medic şi este pe cale să reuşească. În 2009 ea s-a mutat în Germania, deoarece a fost admisă la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen. Acum Laura este în anul cinci de studii la medicină şi îşi doreşte să devină medic oftalmolog. Surprinzător, în toţi aceşti ani ea a mers în paralel şi cu sportul, dar şi cu studiile, două activităţi care s-au îmbinat perfect. “Locuiesc de cinci ani în Germania, într-un cămin studenţesc. Nu mi-a fost greu să fac amândouă activităţile simultan. Am avut momente la concursuri, când, între cele două manşe, învăţam pentru facultate. Asta mi-a distras atenţia şi a luat presiunea de pe umerii mei. Vreau să-mi termin studiile şi să rămân în Germania. Pentru mine cariera e foarte importantă.” 

Laura Vălean: Paralimpicii reprezintă o lume aparte, o lume specială şi mă bucur că fac parte din ea”

Clasificarea sportivilor paralimpici în funcţie de categorie:
- Sportivi  nevăzători;
- Sportivi cu proteze;
- Sportivi în scaun cu rotile

Când are timp liber, Laura iese în clubul ei preferat din Munchen, unde ascultă şi dansează pe muzică electro toată noaptea: “Astfel primesc energie pozitivă. Probabil lumea mă consideră ciudată, dar asta mă ajută ca a doua zi să fiu fresh şi să am forţă pentru ski şi pentru examenele de la facultate.”