„Argintul“ care ne-a făcut rău

0
Publicat:
Ultima actualizare:
La deschiderea Universiadei din 1981, spectatorii au fost aleşi cu atenţie din rândul activiştilor
La deschiderea Universiadei din 1981, spectatorii au fost aleşi cu atenţie din rândul activiştilor

La puţin timp după criza petrolieră şi la patru ani după cutremurul din ’77, în Bucureşti s-a desfăşurat Universiada de Vară. România a ocupat locul 2, însă acest bilanţ ne-a costat ulterior.

„Adevărul" vă prezintă povestea Stadionului „Naţional" din Bucureşti. A celui vechi, care a purtat, timp de circa patru decenii, numele „23 August". Şi a celui nou, care urmează a fi inaugurat la meciul cu Franţa (6 septembrie). Astăzi vă prezentăm modul în care Stadionul „23 August" a fost modernizat (s-au schimbat gradenele, s-a instalat o nouă tabelă electronică), totul pentru ca Universiada de Vară să se desfăşoare în cele mai bune condiţii.

La începutul anilor '80, România intra într-o criză profundă. Cutremurul din 1977 devastase Bucureştiul, iar urmele acestuia nu fuseseră şterse definitiv. Pe de altă parte, criza petrolieră din deceniul trecut afectase întreaga lume. Iar ţările comuniste începeau să se clatine, curentul reformist resimţindu-se tot mai tare, în special în Polonia.

În acest context nefavorabil, în 1981, la Bucureşti s-au desfăşurat Jocurile Mondiale Universitare de vară (JMU). Cunoscut pentru implicarea lui în sportul românesc, Nicolae Ceauşescu ar fi dorit, fireşte, să organizeze Jocurile Olimpice. Mai cu seamă că Moscova o făcuse cu un an înainte. Planurile sale depăşeau însă posibilităţile României, principalul său obiectiv fiind, încă de pe atunci, de a ridica în centrul oraşului Casa Poporului, acea construcţie faraonică pe care o vedea ca un simbol al victoriei socialismului. Din acest motiv, a decis ca la Bucureşti să se ţină „doar" Universiada.

Stadionul „23 August" a fost „cosmetizat"

Cum nu era vorba despre Jocurile Olimpice, nu s-au construit baze noi, ci doar au fost renovate cele existente. Iar Stadionul „23 August", care a găzduit festivităţile de deschidere şi de închidere, precum şi reuniunile atletice, a fost, de asemenea, „cosmetizat". În 1976, el fusese înzestrat cu instalaţie de nocturnă, ceea ce a făcut ca-n ţara noastră să existe trei arene unde se putea juca fotbal la lumina reflectoarelor (celelalte două erau „Republicii" şi „1 Mai", ultimul din Constanţa).

Prin muncă patriotică, dar şi cu sprijinul armatei, pe marele stadion bucureştean s-au montat alte gradene, în 1981 a fost refăcută pista de atletism, iar la peluza dinspre Electroaparataj s-a instalat o nouă tabelă electronică. De asemenea, au fost renovate tribuna oficială şi cea în care se aflau vestiarele, iar deasupra ultimei a fost amplasată acea cupă din ciment în care s-a aprins flacăra Jocurilor Mondiale Universitare. Cum pe atunci nu se punea problema de bani, ei trecând dintr-un buzunar în celălalt al statului, lucrările au fost finalizate la timp. Nu se ştie, nici de data aceasta, cât a costat pregătirea şi găzduirea Universiadei, ci doar că totul s-a făcut cu tehnologie românească - una dintre ambiţiile lui Ceauşescu era să limiteze la maximum importurile, aceasta fiind o condiţie a urgentării plăţii datoriei externe.

Nadia a fost principalul simbol al Jocurilor

A 11-a ediţie a Universiadei de vară s-a desfăşurat între 19 şi 30 iulie, festivitatea de deschidere având loc pe o vreme caniculară - spectatorii au purtat şepci pe cap şi chiar coifuri din hârtie. Onoarea de a aprinde flacăra i-a revenit, fireşte, Nadiei Comăneci, care a cucerit 5 medalii de aur în concursul de gimnastică - aceea a fost cea mai importantă competiţie la care „Zeiţa de la Montréal" a participat în faţa compatrioţilor săi. Ceauşescu a fost cel care a anunţat deschiderea Jocurilor, fireşte în aclamaţiile celor 80.000 de spectatori, toţi aleşi cu atenţie (erau activişti de partid şi de tineret, precum şi ofiţeri de securitate şi miliţieni în civil).

Pe Stadionul „23 August" s-au desfăşurat întrecerile de atletism, sport în care România a câştigat două titluri prin Doina Melinte (800 m) şi Florenţa Crăciunescu (disc). Cum organizatorii incluseseră luptele în program (gazdele aveau dreptul să aleagă un sport suplimentar, pe lângă cele nouă permanente), iar acolo ai noştri obţinuseră 13 medalii (6 de aur), la final ţara noastră a terminat pe locul 2 în clasamentul pe naţiuni. Planul la medalii fusese îndeplinit!

Paradoxal, acest bilanţ nu avea să servească, ulterior, sportului românesc. Nu s-au construit alte baze, iar investiţiile s-au redus. Cum a fost deranjat de faptul că la următoarea ediţie a Universiadei România a coborât pe locul 5, Ceauşescu  a dat acel ordin prin care unele sporturi de echipă nu s-au mai bucurat de sprijinul de până atunci, întreaga atenţie fiind acordată disciplinelor individuale. S-a mers pe ideea că o medalie obţinută de o echipă costă mai mult decât una cucerită de un singur sportiv.

Banchet fastuos în Tei

La fel cum s-a întâmplat la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor din 1953, organizatorii Universiadei din 1981 au încercat să-şi convingă oaspeţii veniţi din toată lumea, dar mai ales pe aceia din Occident, că lucrurile sunt sub control în România şi că nimeni nu are de ce să se plângă. Banchetul oficial, de la final, s-a ţinut în Complexul Sportiv Studenţesc-Tei, iar cei care au participat la el îşi amintesc, de pildă, că mâncarea şi băutura au fost din belşug.

67 de medalii a cucerit România la Universiada din 1981 (30 de aur). Primul loc a fost ocupat de URSS, iar pe 3 s-a clasat SUA.

La gimnastică s-au obţinut 12 medalii de aur

La Jocurile Mondiale Universitare din 1981, de la Bucureşti, România a dominat competiţia la gimnastică, unde s-au câştigat 17 medalii (12 de aur, cinci fiind obţinute de Nadia Comăneci-foto). Sportivii noştri au obţinut rezultate remarcabile şi la tenis, unde au câştigat toate cele cinci titluri universitare puse în joc, şi la lupte greco-romane, unde am dat şase din cei opt campioni. La scrimă am obţinut cinci medalii. În sporturile pe echipe, naţionala masculină de volei a ocupat locul 1, iar cele de baschet, la feminin, şi de polo au terminat pe 3.

„Cursa Scînteii", în pauza fotbalului

Se ştie că Turul României la ciclism este unul dintre cele mai „bătrâne" curse din câte se organizează în lume. Inspirat de cel organizat în Franţa, el a fost supranumit „Mica Buclă". La începuturile sale, sosirea în respectiva cursă avea loc „la şosea", în zona din vecinătatea Parcului Herăstrău şi a actualului stadion de rugby „Arcul de Triumf".

Ridicarea arenei din fosta Groapă a Vergului, în 1953, a schimbat regula. „În anii de după război şi până la căderea comunismului, sosirea în etape, precum şi cea finală aveau loc pe stadioane. În Bucureşti, se venea fie pe «Republicii», fie pe «23 August». Un stadion permitea aducerea în tribune a unui număr mare de oameni, ceea ce făcea ca sosirea să fie fastuoasă. De multe ori, venirea cicliştilor se producea la un meci de fotbal. Îmi amintesc că pe vremea când concuram şi eu, sosirea era programată în pauza unei partide. Numai că s-a mers repede şi am ajuns înainte ca repriza să se încheie. Cu vreo zece minute.

Am fost nevoiţi să aşteptăm în afara stadionului fluierul arbitrului. Abia apoi am pătruns, respectând ordinea în care sosisem, fireşte", ne-a declarat Vasile Selejan, actualul secretar general al FR de Ciclism. Comuniştii au încercat să dea curselor de ciclism o anvergură asemănătoare cu a celor din Vest. Pe lângă Turul României, încă din 1948, la noi s-a organizat „Cursa Scînteii". După modelul „l'Equipe", care a iniţiat Le Tour, în Franţa, ziarul „Scînteia", organul de presă al Partidului Muncitoresc Român, predecesorul PCR-ului, a pus bazele întrecerii cicliste care-i purta numele.

Dincolo de mesajul propagandistic transmis prin ele - ziarele de la noi înfierau obiceiurile din sportul cu pedale occidental, vorbeau despre duritatea curselor de acolo şi demonstrau corectitudinea în care se desfăşurau cele de la noi -, acele curse au dat ocazia unor tineri ciclişti români să pregătească participarea cu succes şi la cunoscute tururi internaţionale aşa cum a fost, de pildă, Cursa Păcii.

Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite