Ultimele zile din viata procurorului Cristian Panait

"Cand ma intorc de la Oradea, voi fi ori jos, ori sus" A spus Cristian Panait, parca presimtind in ce este varat, inainte de a pleca in anchetarea procurorului Lele Dupa moartea procurorului


"Cand ma intorc de la Oradea, voi fi ori jos, ori sus" A spus Cristian Panait, parca presimtind in ce este varat, inainte de a pleca in anchetarea procurorului Lele Dupa moartea procurorului Cristian Panait, matusa acestuia, Eleni Dumitru, a pus pe hartie, spre aducere aminte, toate evenimentele care au condus la tragicul deznodamant, din ziua plecarii nepotului sau la Oradea si pana la saltul in gol de la ultimul etaj al blocului din strada Logofat Luca Stroici nr. 35. Eleni Dumitru a acceptat sa relateze, pentru Adevarul, succesiunea evenimentelor la care a fost martora, in speranta ca va ajuta la scoaterea la lumina a dedesubturilor acestei afaceri. Cronologia de mai jos, bazata pe aceasta marturie, poate arata in ce masura se sustine verdictul anticipat acum cateva zile de procurorul general, potrivit caruia nu exista nici o legatura intre moartea lui Cristian Panait si dosarele la care lucra. Sambata, 23 martie: Cristian Panait pleaca, insotit de prietena lui, Mina, sa faca niste cumparaturi pentru a-si aniversa, amandoi, ziua de nastere. Planuiau sa faca petrecerea sambata urmatoare, dupa ce el se va fi intors din Bihor. Revine acasa in jurul orei 20, dupa care pleaca la Parchet, ca sa-si ia delegatia pentru Oradea, unde urma sa plece a doua zi. Dupa doua ore, se intoarce si, pe un ton grav, ii spune matusii sale: "Habar nu aveti prin ce trec. Cand ma voi intoarce de la Oradea, voi fi ori jos, ori sus". Miercuri, 27 martie: Suna acasa si spune ca nu stie cat mai sta la Oradea, sa nu pregateasca nimic de ziua lui pentru colegii din Parchet, ci doar pentru petrecerea de la prietena sa. In aceeasi seara are loc perchezitia ratata de la domiciliul procurorului Lele. Joi, 28 martie: Isi suna din nou matusa si, cu aceeasi voce grava, de nerecunoscut, o anunta ca soseste la Bucuresti in acea seara. A ajuns tarziu si n-au discutat pe marginea celor petrecute la Oradea. Vineri, 29 martie: E ziua lui si ia totusi, pentru colegii din Parchet, cateva placinte si o sticla de whisky. Inainte de a pleca, ii spune matusii ca se va duce la procurorul general cu propunerea de neincepere a urmaririi penale impotriva lui Lele, intrucat "probele de la dosar sunt contradictorii, se bat cap in cap, astea nu sunt probe". Ajunge acasa in jurul pranzului, extrem de trist. Povesteste ca nimeni nu a venit sa-l felicite de ziua lui, ba unii colegi chiar i-au pus intrebari "ciudate, stupide". O colega i-a dat telefon si i-a urat "sa ajungi mare, mare de tot" - iar el, dupa episodul Oradea, a luat-o drept o crunta ironie. Sambata, 30 martie: Face ultimele cumparaturi pentru aniversarea lui si a Minei. Se odihneste dupa-amiaza si spre seara pleaca la Mina, la petrecere. Duminica, 31 martie: Vine acasa in jurul orei 11, abatut. Isi cheama matusa in baie, da drumul la apa si ii spune soptit: "Deplasarea la Oradea nu a fost pentru Lele, ci pentru mine. Mi s-a intins o capcana. Vor sa ma scoata nebun. Mi s-a umblat in viata personala, stiu totul despre mine pana la clasa a patra". Matusa sa nu stie ce sa creada si incearca sa-l linisteasca. Cristi Panait se decide sa mearga la Rodica Stanoiu, ministrul Justitiei, si cea cu care si-a dat licenta, ca sa-i relateze concluziile sale in cazul Lele. Avea ulterior sa spuna ca doamna ministru l-a incurajat sa-si mentina opiniile, daca, intr-adevar, nu sunt probe pentru infundarea lui Lele. Luni, 1 aprilie: Se duce la serviciu, unde nu sta decat pana in jurul pranzului, abatut si inchis in sine. Marti, 2 aprilie: Ultima sa zi la Parchetul General. Isi ia trei saptamani de concediu. Revenit acasa, ii spune disperat matusii: "Nu mai sunt magistrat. La ce au scris ei acolo, nu mai pot fi nici avocat, nici jurisconsult. Nu mai sunt nimic, trebuie sa o iau de la zero". Dupa-amiaza, procurorul Ilie Piciorus o suna pe Eleni Dumitru si o intreaba daca nu i se pare ciudat comportamentul lui Cristi. O invita la Parchetul General. Joi, 4 aprilie: Eleni Dumitru se duce la Parchetul General si se intalneste cu Ilie Piciorus. Acesta ii induce ideea ca, in seara perchezitiei de la Oradea, Cristi s-ar fi debusolat din cauza presei prezente acolo. Matusa sa exclude asa ceva: cata vreme nepotul ei lucrase patru ani in televiziune, nu avea cum sa se lase intimidat de o camera de luat vederi. Procurorul Piciorus ii propune sa vina a doua zi cu un psihiatru, care sa-l consulte pe Cristi. Vineri, 5 aprilie: Ilie Piciorus se duce la locuinta din Logofat Luca Stroici, insa singur. Cristi Panait era o umbra, nu mancase de cateva zile, bea doar ceaiuri. Isi roaga insistent superiorul: "Fac tot ce-mi cereti, dar mai dati-mi o sansa". Ilie Piciorus nu-i ia in serios zbaterile si propune internarea. Dupa plecarea sefului sau, Cristi Panait intra intr-o stare de surescitare, se plimba agitat prin camera si spune ca il doare cumplit capul in partea dreapta. Mainile si picioarele i se inrosesc si devin reci ca gheata. Din cauza acestor simptome, Eleni Dumitru incepe tot mai mult sa creada ca nepotului sau i-au fost inoculate substante psihotrope sau toxice, care i-au afectat sistemul nervos. Spre dupa-amiaza, Cristi isi revine brusc la normal si pleaca la Mina, unde ramane peste noapte. Sambata, 6 aprilie: Revine acasa pe la ora 11, ii era rau. Eleni Dumitru se duce la logodnica procurorului, ca sa afle cum s-a comportat cat timp a stat acolo. Afla ca s-a purtat normal, dar ca isi punea repetat o intrebare ciudata: "Ce se intampla cu mine?" Parea sa constientizeze ca in psihicul sau s-a petrecut ceva. Duminica, 7 aprilie: Cristi Panait se duce la biserica, la duhovnicul sau, spre a se impartasi. Renunta la impartasanie cand isi da seama ca nu a tinut post. Preotul avea sa declare apoi ca l-a gasit "debusolat", ca "nu era el". Luni, 8 aprilie: Era ziua in care se punea problema internarii, insa Cristi Panait pare din nou a-si reveni. Face niste cumparaturi, incepe sa manance si-si roaga matusa sa astepte cu internarea pana joi. Nu spune de ce, dar Eleni Dumitru banuieste ca el spera ca pana atunci sa se ia o decizie in cazul Lele, care sa confirme rezolutia lui. Speranta, de altminteri, iluzorie: Ilie Piciorus ii spusese deja Elenei Dumitru ca NUP-ul propus de Cristi nu fusese luat in seama si ca cercetarile au fost continuate, pentru ca oricum Lele "e un pungas". Miercuri, 10 aprilie: Cristi Panait iese in parc ca sa dea mancare la porumbei. Se intoarce agitat, strabate sufrageria de la un capat la altul. Matusa si mama sa, chemata intre timp de la Targoviste, nu stiu cum sa-l mai linisteasca. Se duce de mai multe ori pe marginea terasei si se uita in sus. Femeile il trag disperate inapoi, ii scot hainele de pe el si incearca sa-l calmeze. In jurul orei cinci dupa-amiaza, Cristi Panait iese din nou pe terasa, cu mama si matusa sa disperate in urma lui. Se urca pe balustrada, intinde bratele lateral si face o saritura pe care Eleni Dumitru, cu voce tremuranda, o descrie in trei cuvinte: "Ca un Icar". Doctorul Florin Tudose: "Baiatul acesta putea fi salvat" La solicitarea noastra, la discutia cu Eleni Dumitru a participat si profesorul de psihologie si psihiatrie Florin Tudose, unul din cei mai cunoscuti specialisti in domeniu. "Autopsia psihologica" pe care a facut-o ascultand aceasta marturie l-a condus la urmatoarele concluzii: "Este limpede ca acest tanar a avut nevoie, la un moment dat, de un sprijin de specialitate. Sefii lui n-au constientizat la timp aceasta stare particulara prin care trece, declansata probabil de dificultatile cazului la care lucra. Nici macar nu era nevoie sa i se fi dat stiu eu ce substante, era suficienta presiunea psihica. Si asta se intampla mai ales la caracterele tari, cum era si Cristian Panait, pentru ca oamenii slabi sunt mult mai flexibili, ei se adapteaza mai usor. Din pacate, in institutii in care se lucreaza sub o presiune fantastica, asa cum e si Parchetul General, nu sunt specialisti care sa previna asemenea evenimente. Un specialist ar fi stiut ce trebuie facut si baiatul acesta ar fi putut fi salvat. Pe de alta parte, exista la noi aceasta prejudecata nenorocita, ca, daca treci o data pe la psihiatrie, de-acum esti nebun si ti se inchid toate portile, ti se frange cariera. E aceasta stigmatizare psihiatrica, pe care unii stiu sa o foloseasca abuziv". Embargo la presa pus de ministrul Sanatatii Departe de a fi limpezit, cazul procurorului Cristian Panait se complica pe masura ce tot mai multi dintre cei care au avut de-a face cu el incep sa vorbeasca. Un medic care era de serviciu la Spitalul de Urgenta in seara de 10 aprilie ne-a declarat ca, la o ora dupa ce a fost adus tanarul procuror, a telefonat ministrul Sanatatii si a dat dispozitie sa nu se dea nici un fel de informatie presei, nici macar daca victima a murit sau mai traieste. "Desi mi s-a parut bizar un asemenea ordin, l-am respectat si am ajuns la un soi de consemn cu colegii mei. Cand au venit ziaristii, le-am zis ca nu dam nici o declaratie, intrucat asta este dorinta familiei. Nu era adevarat: sunase doamna ministru. Probabil ca o rugase cineva".

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: