În ciuda tuturor justificărilor genetice, cred că prostia e o opţiune, nu o pacoste predestinată.   

Alegi să fii prost aşa cum, în fond, alegi să fii gras, ciufut sau sectant. Prostia e la modă, asta mă scoate din minţi, iar asta îmi pune respectivele minţi la muncă, epurarea nu e simplă. Nu vreau ca proştii să aibă noroc, pentru că dacă se întâmplă asta, trei sferturi din suflarea planetei va dori să fie toantă.

Din cauza proştilor, eu plătesc degeaba abonamente scumpe la TV, majoritatea emisiunilor sunt nişte porcării. Mulţi realizatori au învăţat o ţară întreagă să fie buimacă. Asta ca să mă exprim elegant. Trăim sub dictatura proştilor, iar boala n-are leac şi a făcut mai multe victime decât ciuma bubonică.

Un amic de-al meu, periculos de inteligent, s-a însurat cu o femeie care ne-a spus că a dăruit cuiva, la o cununie civilă, un buchet de salmonelle. Nu ştiu nici în ziua de azi ce flori au fost alea, de fapt, şi cum s-a ajuns la confuzia cu o bacterie. Dar îi sunt recunoscătoare măcar pentru faptul că am râs cu lacrimi, cum nu mi se mai întâmplase din ziua când am aflat că Adrian Năstase a încercat să se sinucidă.

Cretinii nu greşesc. Nu e vina lor că noi, deştepţii (iertaţi-mi modestia), îi tolerăm şi nu-i învăţăm să fie oameni normali. Oamenii plictisitori sunt proşti, nu realizează că, ascultându-i, mai avem puţin şi ne zburăm creierii, ca să nu ne mai chinuim în zadar. Era să mă sinucid de plictiseală, când soţul unei amice mi-a povestit timp de patru (sau şaişpe, nu mai ştiu) ore cum e cu legislaţia vapoarelor de marfă ţinute în carantină.

Luaţi-o pe Tonciu din televizor, altfel mă jur că organizez un protest într-o piaţă, îi spulber p-ăia cu Roşia lor Montană! N-am copii, dar dacă aş avea, aş da în judecată televiziunile care promovează tontălăii la ore de vârf. Pentru că ei fac prozeliţi şi bani, deci devin un exemplu sinistru pentru minorii care cred că Vlaicu-Vodă a inventat avionul.

Eram în vizită la nişte snobi, dracu ştie ce căutam acolo. Din vorbă-n vorbă, am întrebat-o pe beizadeaua lor, care nu ieşea din tabletă, ce le mai predă în ziua de azi la şcoală, la literatură. Mi-e şi frică să vă răspund, poate vă traumatizez. Mi-a spus aşa: ”Ăăă, nişte d-ăştia care scriu despre unul, Moromet, despre fraţii dihori sau jderi sau nu ştiu cum, şi ne mai învaţă Eminescu, care a scris nişte scrisori, gen”.