Impostorii ăştia te freacă la cap cu tot felul de opinii fără nicio urmă de îndoială. Ei n-au întrebări. Aşa trăiesc, numai cu certitudini. Prima certitudine: „eu sunt buricul universului, fără mine lumea nu există“! Au o insistenţă, aroganţă şi o agresivitate care te enervează. Vin peste tine. Nu poţi să-i opreşti, nici nu te pricepi să le ţii piept, pentru că n-ai pregătirea lor în ipocrizie, şiretenie şi sforării. Dar n-ai nici prostia lor. (Slabă consolare!) Dar cum să contracarezi această năvală a celor care ştiu şi se pricep la toate, care-ţi spun cum să faci (dar ei niciodată n-au făcut ceva!), care trăncănesc şi nu se mai opresc din clampa-clampa? Dacă îi contrazici cu argumente, înseamnă că ai ceva cu ei, personal. Ori vrei să le iei locul de „înţelepţi ai satului“, de „lideri“, ori te-a pus cineva să-i sabotezi. „Dreptatea“ lor este intangibilă. Aşadar, dacă formulezi o replică, oricât de politicoasă ar fi, atunci este rost de răfuială, de război. (Nu te văd bine.) Ei evită dezbaterile civilizate, preferând panarama şi scandalul. În fond, ei nu sunt în stare să înţeleagă şi altceva decât propria lor „dreptate“. Din păcate (pentru tine) ei sunt cei care „ţi-o coc“, mai devreme sau mai târziu, pentru că ai îndrăznit să-i contrazici. Şi lucrătura asta se va termina întotdeauna în favoarea lor. Nici n-ai să ştii de unde ţi se trag necazurile.

Ei evită dezbaterile civilizate, preferând scandalul. Ei nu sunt în stare să înţeleagă şi altceva decât propria lor «dreptate».

Renunţă să-i înfrunţi. Pur şi simplu, nu-i băga în seamă. Ei te înconjoară, te năpădesc, te provoacă şi tu te gândeşi în altă parte, poftim! Gândeşte-te la ce ştii mai bine, iar vorbele lor să-ţi intre pe-o ureche şi să-ţi iasă pe cealaltă. Dar se vor prinde că te gândeşti la altceva (pentru că sunt versaţi în astfel de chestii). Mare afront! Te vor călca în picioare, nu te vor ierta. Oamenii ăştia vor să le împărtăşeşti dreptatea. Să gândeşti ca ei!

Să fugi, pur şi simplu să fugi de ei! Să cauţi şi să găseşti oameni care nu ţin să-şi impună dreptatea lor. Cum să găseşti aceste „triburi“? Trebuie să existe în lumea asta triburi de competenţi, oaze de normalitate. Unde să le cauţi? Şi dacă n-ai unde să fugi, ce faci? Atunci e cazul să-ţi pierzi minţile. Şi primii care vor recunoaşte că ai luat-o razna vor fi (ai ghicit!) chiar aceşti impostori. Ei vor fi gata să-ţi pună diagnosticul de nebun. Asta aşteptă: să cedezi psihic, să depui armele, să le recunoşti „valoarea“, să te înrolezi. Chiar aşa, înrolează-te! Nu vei putea prea repede să avansezi la gradul lor suprem de impostură. Înrolează-te drept slugă. Să-i slugăreşti. Să le cânţi în strună, să dai din cap aprobator, să-i linguşeşti. Slugărnicia îţi va salva viaţa. Nu ai altă opţiune: fii slugă! Ai să vezi cât de uşor îţi va fi să supravieţuieşti: să gândeşti ca o slugă.