Pe urmă, li se pare la fel de interesant să le aprindă. Mamă, ce distractiv e să facă ”poc”! Hu, hu, hu! Cred că şi o maimuţă se uită cu milă la asemenea exemplare, care se amuză atunci când cuiva îi atârnă un ochi sau face infarct după ce aruncă unul o petardă spre el.

Autorităţile confiscă doar cinci la sută din pocnitorile ilegale. Astfel încât cretinii care vând şi cumpără aşa ceva îşi fac de cap. Din cauza unor criminali care aruncă asemenea obiecte la întâmplare, unii au orbit ori s-au ales cu arsuri masive. Bineînţeles că nici nu poţi să-ţi faci dreptate, fiindcă aruncătorii de petarde sunt laşi, fug imediat, ca nişte prepeliţe toante, şi te lasă mutilat în drum. În cel mai bun caz, te lasă cu tensiunea 20, speriat de moarte. Ca şi cum ar fi o glumă excelentă faptul că pocneşti o tâmpenie în urechea cuiva. Mvaaai, ce proşti suntem, mhă, mhă, ce poate fi mai amuzant decât să facem ”bum”? Îţi spun eu, mă-ta era mai amuzantă, a avut umor când te-a ouat!

Un ticălos din ăsta a nenorocit un copil pe care îl ştiu, i-a scos un ochi cu o petardă. Şi, deşi în mod normal n-am destulă forţă în mâini ca să desfac un borcan de gogoşari, în cazul lui am vrut să-i bag pocnitoarea pe gât, nu înainte de a o aprinde festiv, fireşte. Numai teama de puşcărie m-a oprit, fiindcă la noi în ţară ajung la penitenciarul din Târgşor mai mult femeile care-şi fac dreptate, nu şi infractoarele reale.

Nu mă duc niciodată la Revelioane edilitare, organizate în aer liber de către primăriile populiste, fiindcă risc să vin acasă chioară, în cel mai bun caz. Acolo, se îmbată toţi şi îţi aruncă pocnitori în glugă, atâta îi duce mintea, ce vreţi. Nu sunt absurdă. Îmi dau seama că de Sărbători toată lumea vrea să se simtă ca în războiul din Vietnam, să arunce în sus şi-n jos nişte bucăţele de ceva care pocneşte sinistru. Dar când tu, oligofren patentat, îmi pui pe ghete o petardă care mă poate nenoroci, am dreptul constituţional să te scuip.

Odată, am făcut Revelionul într-o cârciumă (mai bine-l făceam într-un tomberon, dar mă rog). La miezul nopţii, un comesean a aruncat o pocnitoare sub masă. Ne-a ars pantofii, ca să nu mai spun că a stat Smurd-ul după fundul nostru toată noaptea, fiindcă jumătate din noi făcuserăm preinfarct. Doamne, de ce e atât de simplu să fii prost şi e atât de greu să fii normal?