De ce are săptămâna şapte zile? Dar săptămâna de lucru, de ce are cinci zile? Două întrebări simple al căror răspuns îl dau fie cea mai citită carte din lume, adică Biblia, fie un executiv american din Michigan de la început de secol  XX, adică Henry Ford. O săptămână are şapte zile pentru că de atât timp a avut nevoie Dumnezeu ca să zideazcă lumea, iar o săptămână de lucru durează de luni până vineri pentru că Ford a observat că poate să crească eficienţa producţiei (inclusiv marjele de profit ale companiei sale) reducând numărul de zile lucrate de la şase la cinci. Tot lui Ford i se datorează şi cele opt ore cât măsoară o zi de lucru azi.     

Regulile insitituite de creatorul primului automobil popular din istorie au rămas neschimbate aproape un secol. Ideea lui Richard Branson, dusă oarecum la extrem, vine într-un moment în care regulile productivităţii ar trebui rescrise. Cel puţin în industriile (supra)numite creative: marketing, relaţii publice, producţia de software. În realitate, procesul de rescriere a început deja şi nu doar în ţara în care au fost concepute iniţial. De ce n-ar avea ziua de lucru doar şase ore? – aceasta e următoarea întrebare.

Muncă multă, fără valoare

La noi, probabil că e mult prea devreme ca angajatorii să aplice principiul lui Branson: vacanţă oricât, oricând. Însă pentru o discuţie despre faptul că românii muncesc mult pentru a genera produse şi servicii ieftine, comparativ cu ceilalţi europeni, nu e deloc prea devreme.

România este cea mai neproductivă ţară din Uniunea Europeană, conform datelor Eurostat. La noi, nivelul productivităţii e de doar 17,4% din media UE 28 şi de 15% faţă de media zonei Euro, după calculele publicate de Cursdeguvernare.ro.


Pentru angajaţi, creşterea eficienţei se plăteşte cu timp liber FOTO: Shutterstock

Măsurată ca un raport între Produsul Intern Brut (PIB) şi numărul total de ore lucrate, productivitatea în România este de 5,6 euro pe oră lucrată, faţă de Belgia, de exemplu, unde e de 46 de euro pentru aceeaşi unitate de timp. În ţara noastră, angajaţii au muncit în 2012, potrivit Eurostat, 41,2 ore pe săptămână – cel mai mare volum din UE – faţă de cele 40,5 ore muncite de un neamţ sau de 37,6 ore cât a fost media în Finlanda. Comprimarea efortului e una dintre căile care ar putea duce la creşterea productivităţii.

Branson dixit

”Rămâne la latitudinea angajatului să decidă dacă şi când poate să-şi ia liber câteva ore pe zi, o săptămână întreagă sau o lună, presupunând că o face doar atunci când se simte 100% confortabil cu ideea că el/ ea sau echipa din care face parte sunt în grafic cu toate proiectele, iar absenţa sa nu va afecta afacerea”, a scris recent Branson pe blogul grupului Virgin. Decizia îi vizează direct pe cei 170 de angajaţi ai săi din Marea Britanie şi Statele Unite care îi administrează averea personală. De precizat că aceasta nu se aplică pentru restul personalului Virgin din aviaţie, turism sau servicii financiare.

Adevărul e că o limitare în timp a efortului duce la o creştere a eficienţei, potrivit unui articol publicat de Foreign Policy în 2012. Programul de lucru prelungit sunt asociate cu înrăutăţirea stării de sănătate, ceea ce ce generează, pe termen lung, ore de muncă pierdute şi costuri medicale mai mari atât pentru angajatori, cât şi pentru guverne.

Andrei Roth, directorul Recognos, o companie de outsourcing din Cluj, care lucrează preponderent pentru clienţi din Statele Unite, nu respinge ideea, însă crede că e greu de pus în practică. Roth, care înainte de a se stabili în România a lucrat pe poziţii executive în Statele Unite, activează într-o industrie care s-a confruntat dintotdeauna cu un deficit de personal - doar în Cluj-Napoca ”lipsesc” câteva mii de IT-şti. A da vacanţă la discreţie ar putea fi un factor motivant prin care să atragă sau să fidelize personal însă predictibilitatea în outsourcing e scăzută, pe cale de consecinţă şi managementul de timp al personalului.

Care e cauza bolii noastre

Cristian Nacu, directorul fondului de investiţii Enterprise Investors, lasă de înţeles că productivitatea scăzută a României are alt leac decât cel propus de Branson. Lipsa de tehnologie e principala cauză a bolii. ”Companiile româneşti au fost decapitalizate şi nu au mai avut resurse să investească în tehnologie”, spune Cristian Nacu al cărui fond deţine participaţii majoritare în companii retail, construcţii, software cu peste 5.000 de angajaţi, în total. Angajatorii români nu simt nicio presiune să schimbe lucrurile atât timp cât forţa de muncă e mai ieftină decât capitalul (citiţi investiţiile în tehnologie).

Directorul de fond a observat însă că în industria IT, unul dintre puţinele domenii care s-a confruntat cu deficit de personal chiar şi în criză, proprietarii sunt preocupaţi să ofere angajaţilor şi alte motivaţii în afară de cash-ul tradiţional: poate nu neapărat timp liber, dar poate un mediu de lucru mai prietenos.

De fapt, ideea lui Branson e împrumtată de la o comapnie care lucrează în locul în care creativitatea a fost ridicată la rang de religie. E vorba de Netflix, furnizor de media online din Los Gatos, California. Precizare: angajaţii de la call center-ul Netflix nu se numără printre cei care pot să-şi ia vacanţă oricând, oricât.  

Formula perfectă a eficienţei

Un studiu DeskTime, aplicaţie care măsoară productivitatea angajaţilor a scos la iveală o formulă a eficienţei absolute: la fiecare 52 de minute lucrate e nevoie de o pauză de fix 17 minute.  Un astfel de raport între orele lucrate şi cele petrecute în pauze asigură o funcţionare optimă a minţii, care atunci când este supralicitată, asemeni unui muşchi, nu mai dă randament.

Tot din America, de data aceasta din Houston, vine o altă soluţie inedită, menită să ”elibereze” timp angajatului. Într-o postare pe LinkedIn, reprodusă de revista The Atlantic, un consultant din Texas, descrie un sistem inteligent pe care l-a văzut la una dintre companiile pentru care a lucrat. Firma în discuţie a fost împărţită în două echipe: una obişnuia să lucreze de la 7 dimineaţa până la 6 seara, de luni până joi, iar cealaltă de marţi până vineri, în acelaşi palier orar. Echipele schimbau între ele programul de lucru în fiecare săptămână, astfel încât weekendul de două zile era urmat de un altul de patru zile. Rezultatele au fost uimitoare. Compania funcţiona cinci zile pe săptămână, de la 7 dimineaţa la 6 seara, în loc de programul clasic de la 8 la 5, după amiază.  Moralul angajaţilor a crescut izbitor şi foarte puţini au mai simţit nevoia să-şi ia ore libere pentru rezolvarea problemelor personale.

Din acelaşi film face parte şi celebrul experiment din Goteborg. În primăvară, municipalitatea oraşului suedez Goteborg a demarat un test derulat pe durata unui an prin care o parte dintre angajaţii săi vor lucra şase ore pe zi, cu un salariu egal cu cel al colegilor care vor rămâne la programul tradiţional de opt ore.

Evident, astfel de soluţii par Science Fiction pentru state în care găsirea unui loc de muncă sau menţinerea celui actual reprezintă obiectivul suprem.