Când spun bun-simţ nu mă refer la o abordare holistică, lipsită de detalii, una în care e nevoie să aştepţi o iluminare interioară. Mă refer, simplu, la capacitatea noastră individuală de a folosi dubiile şi certitudinile în procesul de înţelegere a situaţiei în care ne găsim. În cazul pandemiei, e sănătos să ai puţine certitudini cât timp informaţiile se pot schimba de la o zi la alta, dar e la fel de sănătos să ai şi dubii în ceea ce priveşte orice idee trăsnită, pentru că istoria a dovedit că soluţiile au venit din echilibru si studiu asiduu, nu din minuni inexplicabile. Cine vinde anarhii sau soluţii miraculoase, cine plânge şi ţipă, cine pune salvatorul mai presus decât cel salvat pentru trei minute la televizor sau 100 de like-uri pe Facebook e un impostor. Iar bunul-simţ v-a spus deja acest lucru, doar că aţi refuzat să îl luaţi în considerare. 
 
Aşa că putem categorisi rapid cine sunt agenţii purtători de haos într-o criză care ne afectează pe noi toţi. Pe fiecare în parte. Haideţi să folosim bunul-simţ invocat pentru a-i identifica. Primii sunt cei care se asociază „părţii bune a societăţii”, cei care admit seriozitatea crizei, dar care joacă un rol complicat din „Madame Bovary” şi „Dama cu camelii”. Plânsete, smuls părul din cap, exprimări extremiste, accent pe apocalipsă, teatru de la un capăt la altul. Ei vor fi primii care vă vor spune la sfârşitul crizei că merită mai mult pentru că au sacrificat atât de mult pentru voi ş,i dacă ei nu s-ar fi zbătut, nimic nu s-ar fi întâmplat, nimic nu s-ar fi rezolvat. 
 
A doua categorie e cea a bădăranului, a grobianului demn de Caragiale. Cel care neagă cu tupeu existenţa crizei, hrăneşte consultaţiile pentru a minţi şi înjură pe oricine îl trage de mânecă pentru comportamentul lipsit de bun-simţ. I-am văzut pe deputaţii PSD la şaormerie, i-am văzut şi când distrugeau justiţia minţind sau când susţineau un om care se pretindea atacat de forţele întunecate ale lumii. Lipsiţi de bunul-simţ elementar care te împiedică să minţi, stau în faţa noastră mândri de capacitatea lor de a supravieţui celui mai abject comportament. Îi ştiţi. Nu mai e nimic de discutat. 
 
A treia categorie e cea a deţinătorului puterii, cel care îşi apără propria poziţie în loc să lupte pentru ceilalţi. Vorbe mari, dar nimic ieşit din comun. Aşa am ajuns să avem un duşman invizibil care este înfruntat de o autoritate invizibilă. Putem pomeni numele celor care se ocupă de gestionarea crizei, dar rolul lor a devenit tot mai inconsistent, până la a dispărea cu totul. Ce vreau să accentuez este faptul că nu avem o faţă a luptei anticriză. O imagine clară, oameni la care să te raportezi, cu care să ai o relaţie emoţională. Poate e teama de a nu se compromite, poate e lipsa de putere reală, poate e lipsa de strategii şi resurse. Cât timp nu ştim cine şi ce face, ne rămân doar speculaţiile. O atitudine de bun-simţ din partea Guvernului ar fi fost asumarea situaţiei cu riscurile aferente. Dar nu aşa cum au făcut-o la începutul crizei, când ministrul de Interne încerca să pară milităros şi profesionist până la ridicol, încât lumea ajunsese să-l simpatizeze mai degrabă pe traducătorul dedicat persoanelor cu probleme auditive. Nu. O asumare de bun-simţ, prin care să înţelegi şi să simţi riscurile şi greutăţile crizei prin care toată lumea trece, chiar şi cei care nu cred. 
 
În absenta bunului-simţ guvernamental, înfloreşte conspiraţionismul. Există virusul dacă nu există cei care luptă cu el? Cine fac testările? Unde se fac testările? Oamenii cer să vadă dovada concretă, să pipăie virusul şi să simtă că există. E ilogic şi normal, în acelaşi timp. Oferă societăţii bun-simţ şi o să scapi de derapaje. Echilibrul şi normalitatea bunului-simţ sunt aspecte vitale în perioada de criză. Agitatorii care prevăd apocalipsa, descoperă conspiraţii sau se oferă să se sacrifice pe sine pentru a-i salva pe ceilalţi sunt cei care profită de situaţiile extreme. Lor trebuie să li se opună bunul-simţ profund, fundamental şi permanent. 
 
În final, e cât se poate de simplu. COVID-ul nu poate avea bun-simţ, e un virus. Noi, în schimb, putem încerca să-l aplicăm. Şi indiferent cât de extravagant o să vi se pară, veţi vedea că o să vă lămuriţi cum stau lucrurile şi cine sunt oamenii care vă mint şi cei care vă respectă.