Câţi ani are, de fapt, cel mai bătrân om din lume

Indianul Mahashta Murasi despre care presa scrie că ar avea 179 de ani

În pofida a ceea ce ajunsesem să cred în ultimele săptămâni, cel mai bătrân om din lume nu e Radu Beligan. Nici măcar din România, dar să-i dea Dumnezeu sănătate şi viaţă lungă!...Dincolo de glumă, m-a frapat o „ştire” care face ravagii pe Facebook, colportată şi de presa tabloidală (adică de aproape toată presa românească), conform căreia ar exista pe Pământ un om de 179 de ani! „În viu”!

Mare e grădina ta, Doamne! Dar baiul cel mai mare nu e că nişte „ziarişti" semidocţi îi sar gardul (fără nicio graţie, măcar...), ci că există o sumedenie de oameni care pun botul la aşa ceva! Statistic vorbind, şansele ca un centenar (om care a împlinit 100 de ani) să atingă 110 ani sunt de 1 la mie! Cam care sunt atunci şansele să trăiască cu „79%" mai mult?! 

În lipsa unor documente şi arhive oficiale, precum şi a confirmării din partea experţilor, totul e o poveste, o prostie aiuritoare, precum cea cu indianul de 179 de ani...

Aici nici măcar nu e vorba de ştiinţă sau de cine ştie ce nivel de instrucţie, bunul simţ şi logica elementară fiind suficiente ca să exclami—spontan — „hellăuuu, wtf is this?!”, apoi, de îndată, mânat de o ireprimabilă nevoie de dumirire, să apelezi —aşa cum am învăţat de la Marian Vanghelie — la prietenul goagăl.

Ceea ce am şi făcut, îmbogăţindu-mă cu următoarele cunoştinţe: conform „Wikipedia”, ce se bazează pe datele „Gerontology Research Group” (GRG) şi „Guinness World Records”, recordul „all times” în materie, „pe verificate”, e deţinut de —n-aţi ghicit, nu e un japonez — Jeanne Calment, o franţuzoaică ce a trăit 122 de ani (până în 1997)! Dar, cea (da, e tot o „ea”) care ar mai putea, vorba vine, să bea si azi un pahar de vin, are (doar) 116 ani şi, pardon, bea sake, întrucât —în sfârşit — e o „orezară”, pe numele ei Misao Okawa (iar următorii 4 oameni „supercentenari” în viaţă sunt din SUA , desigur, femei).

...Numele lor din „scripte” oficiale, nu cel din legende, asta fiind de fapt problema cu bătrâneii aştia uitaţi de doamna cu coasa, că nu prea îşi mai amintesc ei cine şi mai ales de când sunt...În general, existând însă şi excepţii: în mod rar şi uimitor, Jeanne Calment, chiar ea, şi-a păstrat intacte facultăţiile mintale, pâna la moarte, glăsuind cel putin până la 120 de ani!...La aniversarea cărora cică ar fi răspuns următoarele, cu un fabulos umor matusalemic, la intrebarea (stupid jurnalistică) „ce vă doriţi de la viitor?”: „să fie cât mai scurt!”. Chapeau, madame!

Extrem de tonifiant este şi faptul că femeia* nu a ajuns la 122 de ani mâncând soia, sushi şi fierturi din orez (bleah!), ci, ca o provensală autentică (din Arles), s-a regalat cu vin (zilnic!), ulei de măsline (cu care se şi dădea pe piele), ciocolată (1 kg pe săptămână) şi, évident, foie gras, a fumat (toată viaţa!) şi a mers pe bicicletă până la 100 de ani (asta trebuie să fie explicaţia...)! (*Atenţie, a nu se practica de către bărbaţi, obiceiurile astea, marea majoritate a persoanelor super-longevive fiind, deci, femei!)

Ea nu este cel mai batran om din lume, dar ar putea fi...

Sincer, auzisem cândva de franţuzoaica cu pricina (care, ca fapt divers, nu doar că l-a întâlnit în carne şi oase pe Van Gogh, dar îşi şi amintea perfect!), fără să fac însă pe moment legătura, imediat după moartea ei circulând o anecdotă superbă: se zice că atunci când a împlinit 90 de ani, un „om de bine" şi de 47 de ani, un avocat isteţ, a luat-o în întreţinere, cu contract pe viaţă, prin care se obliga să-i plătească (cca.) 500 de Euro lunar, cu gândul că-i va rămâne (curând) apartamentul femeii... Bietul avocat a murit la 77 de ani, de cancer, mai sărac cu 180.000 de Euro... El spunea că în fiecare an, de ziua ei, „bătrâna” îi trimitea o scrisoare pe care scria: „Îmi pare rău, dar încă mai trăiesc”...

C'est la vie!