M-am apropiat de uşă şi am întrebat cu o voce agresivă: cine este? Interlocutorul meu a tăcut ca şi cum i-a pierit glasul. Am plecat din faţa uşii convinsă fiind că am scăpat de o mare belea. Peste 10 minute din nou aceeaşi sonerie, aceeaşi bătaie timidă în uşă. De data asta mai hotărâtă m-am dus la usă, am pus mâna pe clanţă gata să deschid, dar în momentul următor am renunţat. Măa vedeam deja tranşată şi  făcută bucăti, aruncată într-o pubelă de pe B-dul. Ion Mihalache fără măcar să am posibilitatea să-mi văd la faţă agresorul care, probabil, îşi va pune pe cap o cagulă înainte să treacă la fapte. Din acest coşmar m-a trezit Domnul Vasile, poştaşul care şi-a făcut anunţată prezenţa printr-o sonerie sănătoasă însoţită de cuvintele: „poşta, aveţi o scrisoare!”. În momentul în care am deschis uşa a căzut un mic aviz. Era un xerox pe care scria indescifrabil un nume, apoi mare cu litere de tipar numele meu şi mai jos Enel. Am devenit din ce în ce mai suspicioasă fiindcă tocmai achitasem lumina şi de curând îmi citise cineva contorul aşa că vizita pe care o primisem părea extrem de suspectă în continuare. Mă gândeam serios să anunţ poliţia.

Astăzi, musafirul nepoftit a bătut din nou şi m-a trezit  din somn pe la ora 8. Sunt răcita şi-am hotărât să nu ies din casă şi să stau să mă vindec. Nu m-am sculat din pat să deschid, dar, auzind în continuare bătaia discretă şi obsedantă, m-am dus în dreptul uşii. Soarele de afară şi lumina zilei mi-au dat curaj şi am strigat mai mult decât am întrebat: cine e?

Cu o voce lipsită de vlagă, personajul a răspuns: lumina.

Am deschis uşa cu violenţă, hotărâtă să dau ochii cu criminalul. În faţa mea se afla un bărbat blond, de vreo 40 de ani, într-o uniformă albastră, cu ochii albaştri spălăciţi şi bulbucaţi, cu o servietă mare. A urmat un dialog pe care îl reproduc întocmai:

Trebuie să vă schimb contorul de la lumină!

-De ce? Ce are? E perfect! De ce nu îl controlaţi?

-Nu avem dispoziţie să-l controlăm, avem dispoziţie să-l schimbăm!

-Cum, chiar dacă nu dă eroare şi este bun?

- Eu vă inteleg, aveţi dreptate, dar asta e dispoziţia. Vi-l dau pe şeful meu sau vreţi să vă fac sesizare? O să vă închidă lumina dacă nu vreţi să-l schimbaţi.

- Cine să-mi închidă lumina? Sunt cu factura achitată la zi, dumneata îţi dai seama ce spui? Cum te cheamă?

- Ciopăgeanu Nicolae, vi-l dau pe şef; aveţi dreptate, dar eu sunt mic, mă dau afară, îmi pierd slujba.

- Vreau să ştiu cine a dat această dispoziţie şi de ce? Nu sunt bani să se facă adăposturi la câini, nu sunt bani să fie finisate atâtea lucrări începute şi abandonate şi Enelul schimbă contoare în stare perfectă?

Ciopăgeanu Nicolae părea cam încurcat şi repeta într-una că am dreptate, dar că el „este mic”. L-am întrebat cine este în spatele acestei hotărări şi mi-a spus cu glas pierit: primăria.

- Care primarie? De sector sau cea mare?

- Nu ştiu, doamnă, nu stiu, e o firmă împreună cu Enelul care le schimbă. Dacă nu vreţi să îl schimbaţi, vă fac sesizare.

- Vreau un număr de telefon şi un nume.

- Nu am doamnă, vreţi să mă dea afară, eu sunt mic. E o firmă  „Sinserv” împreună cu Enelul.

Până la urmă am vorbit cu şeful lui, care îmi repeta acelaşi lucru că am dreptate, dar că nu este decizia lor.

Aceasta este una din miile de afaceri murdare care se fac pe spinarea oamenilor. Ni se încarcă facturile, ni se schimbă contoarele sănătoase fiindcă, probabil, trebuie spălaţi nişte bani.

Tocmai pentru că nu costă nimic, am intrat la idei. Am refuzat să-mi schimb contorul până nu aflu cine este în spatele acestei inţiative, cine câştigă de pe urma ei şi ce boală are contorul meu. Felul ispăşit şi timid în care a apărut acest individ la uşa mea mă face să mă idoiesc de buna-credinţă a acestor oameni. Dacă contorul este depăsit, trebuie să primesc sau să dau înapoi nişte bani. Ţin să precizez că sumele de pe facturi sunt mari şi deseori nu se justifică. Dacă contorul este bun, atunci nu trebuie schimbat.

Va propun, domnilor, să asupati gropile din Bucureşti şi să faceţi canalizare acolo unde nu este - mai mare ruşinea - şi să lăsati contoarele - dacă nu dau eroare. Oare aceste aparate nu pot fi testate cu tehnica de care se bucură omenirea la ora actuală? Trebuie neapărat schimbate?

În timp ce mi-am pus semnătura pe o sesizare - pe care nu eram obligată să o semnez - am vrut să-l întreb pe barbatul numit Ciopăgeanu Nicolae, care nici macar nu era mic de statură, când are de gand să mai crească! Nu de alta, dar riscăm să devenim o naţie de liliputani!