Pe lângă ce vedem la televizoare, auzim, ascultăm, citim în media despre ceea ce se întâmplă în ţara noastră, cu ”elitele” clasei politice, cu ”esenţialii” de la putere care ne influenţează vieţile tuturor, prin ceea ce fac sau mai ales prin ceea ce nu fac, dar ar trebui să realizeze, personaje în luminile publice după care se ţin morţiş camerele de filmat, avem şi o ţară altfel.

În România se întâmplă şi multe alte lucruri fireşti, simple, naturale, menite să bucure sumedenie de români amărăşteni, oameni pentru care preamăririle, averile, bănetul, notorietatea nu înseamnă mai nimic. Pentru că nu le au şi poate unii dintre ei nici nu şi le doresc atât de mult încât să devină sclavii lor.

Avem şi o Românie altfel prezentată prea puţin de media, din cauză că nu face rating, audienţă, nu primeşte prea multe like-uri şi nici aplauze, pe care chiar le-ar merita. O ţară la ţară sau chiar în oraşele rurale, în care oameni simpli, cetăţeni cu bun simţ şi cu mare respect pentru muncă şi lucrurile bine făcute, trudesc în anonimat, pentru a-şi asigura traiul de zi cu zi. Pentru a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele, cum se spunea odată, pentru ei şi familiile lor.

Pe mulţi dintre aceşti oameni nu-i interesează clasa politică, puterea, esenţialii care le fac legile, cu toate că aceste legi, reglementări, proiecte ale parlamentarilor, guvernului, administraţiilor locale sau ale diverselor alte instituţii şi autorităţi publice îi vizează şi afectează în mod direct.

Oare ştiu toţi cei de sus, iresponsabili şi incompetenţi, cât rău le fac românilor simpli cu unele legi şi proiecte aiuritoare, scoase din puţul gândiri sau al intereselor lor?

Cât de mult i-a afectat şi distrus gripa aviară de exemplu, din anii trecuţi, când oamenilor simpli cu posibilităţi extrem de mici, după ce autorităţile le-au luat orătăniile, care reprezentau o sursă importantă de hrană în familiile paupere şi i-au lăsat cu masa şi curţile goale, cu mâncare mai puţină pentru copii lor? Că despăgubirile erau inexistente sau foarte mici, cu efect de frecţii la picior de lemn.

Sau pesta porcină care a fost declarată an de an şi i-a lăsat pe mulţi români fără porcul de Crăciun, care dacă nu era luat de autorităţi, constituia singura fericire a multora dintre amărăştenii, pentru care generaţii întregi porcul de Crăciun reprezenta cea mai importantă sursă de hrană pentru o iarnă întreagă.

În ultimii ani, din cauza pestei porcine africane şi de frica autorităţilor, mulţi gospodari şi-au tăiat porcii vara. Şi vara aceasta am auzit guiţatul porcilor sacrificaţi de ţărani în plină vară, în iulie şi august. Ceva atipic şi de nefăcut în urmă cu nişte ani.

Oare ştiu politicieni iresponsabili cât rău le fac oamenilor când încearcă să le impună legi prin care le limitează oamenilor creşterea porcilor, a păsărilor, în fond le limitează forma de subzistenţă, de supravieţuire şi de trai a familiilor din mediul rural?

Sau când le limitează sau interzic valorificarea excesului de produse vegetale, legume, fructe, lactate sau alte mărfuri ţărăneşti în pieţele orăşeneşti, sub diferite pretexte?

Chiar dacă anul acesta s-au făcut fructele şi legumele româneşti în multe zone din ţară, rămase necalamitate de ploi, inundaţii sau alte calamităţi umane, iar producţia a fost/este românească, gustoasă, pe gustul românilor, marketurile şi chiar marile pieţe ale oraşelor principale au gemut şi gem de ofertele produselor similare din import.

În Capitală de exemplu, cea mai mare zonă de desfacere din ţară, predomină produsele de import chiar şi în marile pieţe agroalimentare, unele dintre ele construite sau modernizate de parcă ar avea destinaţia principală de muzee. Locuri în care s-au investit o groază de bani, dar în care consumatorii, cetăţenii, gospodinele merg ca la muzeu! În vizită. Noroc că nu se plăteşte şi bilet de intrare în marile pieţe muzeu ale Bucureştiului.

Oamenii intră, găsesc pieţe moderne, curate, care facilitează practicare unui comerţ civilizat, dar care nu oferă principalele produse agroalimentare proaspete, de sezon, româneşti!!!

Acum, la început de toamnă, mulţi gospodari din România altfel se bucură că au început să se coacă prunele, merele, perele, piersicile, fructele de sezon. La fel şi gospodinele care fac diverse preparate din legumele şi fructele româneşti gustoase, savuroase: zacuşti, gemuri, dulceţuri, magiunuri şi câte şi mai câte bunătăţi simple. Gospodarii îşi freacă mâinile de bucurie că le iese şi de-o ţuică de prune, de corcoduşe, de mere.

Dar ce păcat că majoritatea acestor oameni simpli şi harnici de la ţară nu îşi pot valorifica surplusul din gospodărie, neputând vinde produsele lor proaspete şi bune în pieţele marilor oraşe.În timp ce se vorbeşte foarte mult de calitatea produselor ţărăneşti, paradoxal, ţăranii nu îşi pot vinde rodul muncii chiar dacă acestea sunt solicitate şi căutate pe pieţe.

Pe de altă parte, în hipermarketuri sunt vândute tot felul de produse denumite mincinos ţărăneşti: legume, fructe, lactate-care n-au nici în clin nici în mânecă cu produsele tradiţionale din gospodăriile rurale. N-au treabă nici cu ţăranii şi pământul nechimicalizat, n-au nici gust şi nici miros specifice adevăratelor produse ţărăneşti, n-au savoare şi nici măcar prospeţime. Sunt tot un fel de produse vegetale, fabricate în ferme, solarii, în regim intensiv, cu ajutorul tehnologiilor moderne şi al chimicalelor în exces.

Unele dintre ele mai sunt prezentate şi vândute sub denumirea artificială de produse bio, organice, la preţuri nejustificate, pe măsura reclamelor ce li se face!!!

Dar acestea sunt lucruri obişnuite în special în zonele urbane, unde cererea şi consumul de alimente sunt cele mai mari din ţară.

În România altfel, în satele oamenilor gospodari important este că la această vreme din an se întâmplă minunile simple, care aduc bucurie şi fericire-se coc prunele, merele, perele, se fac bunătăţi adevărate, savuroase, simple pe care mulţi dintre oamenii marilor oraşe le-au uitat, iar mulţi copii din păcate, n-au apucat să le guste, să le simtă dulceaţa.