Una proastă, neinspirată, care nu face decât să ne mai arate o dată cât de mult desconsideră fosta biată ingineră reciclată în profesoară de Discipline tehnologice la un biet liceu industrial din Videle, electoratul român şi voinţa acestuia. Dar şi că în PSD nu se schimbă, nu se poate schimba nimic. Partidul este condamnat irevocabil să rămână unul al minciunii şi ticăloşiei generalizate.

După ce preţ de zile bune, presa, întreaga opinie publică au fost intoxicate cu noian de liste conţinând numele posibililor miniştri remaniabili, după ce d-na Dăncilă s-a lăudat că a încheiat evaluarea a opt colegi din echipa cu care conduce ţara spre dezastru, la Biroul de personal din incinta Guvernului României au fost trimişi, în vederea întocmirii foilor de lichidare, doar doamna Carmen Dan şi dl. Teodor Meleşcanu. Care am fost asiguraţi că nu, nici vorbă că ar fi făcut dovada unei incompetenţe crase din ianuarie 2017, de când şi-au plimbat preţioasele trupuri prin birouri de miniştri în care normal era să nu ajungă niciodată, ci au doar o problemă de percepţie din partea populaţiei. Foştii miniştri Dan şi Meleşcanu au devenit pietre de moară, trăgeau încă şi mai în jos în ochii românilor partidele care i-au propus în funcţii guvernamentale, altminteri sunt curaţi, cinstiţi, bine mersi. Patria ar trebui să le fie recunoscătoare. Aşa cum va trebui să le fie şi succesorilor lor în funcţii, dl. Nicolae Moga de la PSD şi d-na Ramona Mănescu de la ALDE care, desigur, au deja probleme, pete în biografie, afaceri necurate pe care trebuie să le explice.

M-am ocupat în comentariul publicat luni pe adevărul.ro de noianul de bube de care suferă d-na Carmen Dan. Într-o ţară normală, în care procurorii ar fi fost lăsaţi să îşi facă aşa cum se cuvine datoria şi fostul ministru de Interne nu ar fi putut să dosească zeci, sute de documente incriminatorii, care dezvăluie grosolane încălcări ale legii în succesiunea de evenimente din cursul după-amiezii şi serii de 10 august 2018, doamna Dan ar fi fost propusă pentru tratament sever cu internare. La Jilava sau la Rahova. Adică ar fi primit demult mandat de arestare preventivă. Ar fi fost trimisă în judecată, Procesul i s-ar fi desfăşurat cu maximă celeritate şi nimeni nu şi-ar fi îngăduit să ascundă fărădelegile şi ticăloşiile comise de fosta secretară de şcoală generală din Videle, propulsată de infractorul Dragnea Liviu Nicolae în postul de ministru de Interne. Totul în cârdăşie cu Viorica Vasilica Dăncilă. Doamna Dan se identifică cu descendenta lui Tudor Postelnicu şi Mihai Chiţac şi mai de vreme sau mai târziu va trebui să plătească pentru asta.

Trecutul d-lui Meleşcanu se pierde în negura vremurilor ceauşiste, al căror produs şi slujitor plin de devotament a fost. Înainte de a deveni domn şi rafinat consumator de havane, tovarăşul Meleşcanu nu a avut nici cea mai mică urmă de ruşine să pretindă, în zilele Revoluţiei din Decembrie, pe când se afla în misiune diplomatică în străinătate, că la Timişoara şi Bucureşti nu se întâmplă nimic. Că întreg poporul slăveşte recunoscător anii-lumină. După căderea lui Ceauşescu, numitul Meleşcanu Teodor s-a întors nestingherit acasă, s-a pus în slujba lui Ion Iliescu şi a altor furi ai Revoluţiei şi fiind ceea ce dl. Andrei Pleşu numea cu umor dulce-amar „partea perenă“ a Ministerului de Externe, a devenit ba secretar de Stat, ba ministru de Externe, ba mare nacealnic la Apărare şi Justiţie. A fost, după cum i-o cereau interesele lui imediate, ba social-democrat, ba liberal. A fost creator de partid (Alianţa pentru România), pe care, atunci când a venit sorocul, l-a tranzacţionat cum a ştiut el mai bine. A fost mai rapid schimbător de costume şi de cravate decât jumătate din personajele din scrierile lui Tudor Muşatescu. A aplicat neabătut tot ceea ce a deprins în şcoala securisto-comunistă al cărei produs deplorabil este. Dl. Meleşcanu nu are egal în cameleonism politic decât în persoana celui din a cărui încăpăţânare a fost numit şi menţinut în funcţie, deşi era moralmente descalificat. Şi de activitatea lui de până în 1989, şi de mizeriile comise cu ocazia alegerile prezidenţiale din 2014 când a împiedicat Diaspora să voteze. În fine, la 78 de ani, numitul Meleşcanu Teodor este lăsat la vatră, dar nu oricum, ci blindat de tot felul de pensii speciale. Care îi răscumpără în ochii proprii ticăloşia, fărădelegile, oportunismul.

De ce s-a oprit remanierea de luni doar la doamna Dan şi la dl. Meleşcanu? De ce au căzut doar două capete? Unul de la PSD şi altul de la ALDE. De ce a fost remanierea operată de V.V. Dăncilă doar un simulacru? Din cauza calculelor meschine ale premierului care nu poate să îşi asume riscul de a-i călca prea mult pe bătături pe baronii social-democraţi de a căror bunăvoinţă depinde.

Boala social-democraţiei româneşti nu poate fi vindecată decât de electoratul care trebuie să trimită ani lungi în Opoziţie un partid atins, cum bine îl diagnostica Cristian Tudor Popescu, de Lupus.