Luni a fost noua tumbă anti-Justiţie a Destabilizatorului-Şef, Dan Voiculescu – a doua demisie din Senat, la doar şase zile după depunerea jurământului -, tratată de Crin Antonescu senin: „Nu am ce comenta”. Deşi a ajuns moroiul politicii româneşti, Voiculescu continuă să fie frate de cruce şi de caşcaval cu Antonescu, Ponta, Dragnea etc. Pentru aceştia, este mai rău decât dacă s-ar afişa, braţ la braţ, cu un traficant de droguri.

Marţi a ieşit la rampă Erik de Vrijer, şeful Delegaţiei FMI în România. Acesta a atras atenţia, în termeni diplomatici, că răbdarea “troicii care aduce banii” (Fondul Monetar Internaţional - Banca Mondială – Comisia Europeană) se apropie de sfârşit. Intervenţia negociatorului olandez arată uluială, iritare şi exasperare în faţa unui partener care tratează partenerii externi aşa cum îi tratează şi pe români: cu minciuni în serie.

Erik de Vrijer: “Reformele nu înseamnă prea mult până nu sunt transpuse în practică.” Mesajul e clar: nu mai merge cu bla-bla-bla, trebuie să faceţi ce aţi promis!

“De fapt, nu s-a făcut nimic. N-o să-mi pun eu sau şefii mei credibilitatea în joc pentru promisiuni neonorate.” De Vrier se referă la promisiunile neonorate ale Guvernului Ponta, evident.

 “Privatizarea nu e o dogmă. Înainte de România, am lucrat în Franţa, unde sunt întreprinderi de stat. Acelea lucrează foarte bine! Aici, însă, nu. E nevoie de management profesionist sau de privatizare, sau de măsuri care să stopeze declinul acestor companii. Când mergem la Ministerul Transporturilor sau la alt minister, suntem întâmpinaţi cu tot felul de motivaţii şi de scuze. Guvernul spune că vrea să facă reforme, dar mai adaugă că are nevoie de timp. De exemplu, CFR Marfă. Dacă are nevoie de timp, putem să acordăm acest timp. O acordăm numai dacă avem o dovadă că Guvernul e serios.” Asta da, palmă: “dacă Guvernul e serios”…

“Imediat ce vom finaliza cu succes acest program, putem discuta un nou program.” Până atunci, pofta-n cui!

Şi a venit ziua de miercuri, 30 ianuarie, când Comisia Europeană a prezentat Raportul pe Justiţie pentru România. Concluziile sunt devastatoare la adresa actualei guvernări.

* Parlamentul continuă să sfideze Justiţia şi Agenţia Naţională de Integritate (ANI), făcând scut în jurul penalilor şi al incompatibililor cu imunitate.

* Avocatul Poporului a fost instalat de Putere fără consultarea Opoziţiei.

* Procedura de numire a Procurorului General şi a şefului DNA a fost compromisă de ministrul Justiţiei.

* Unii politicieni se implică în destabilizarea Consiliului Superior al Magistraturii, prin atacuri nefondate la adresa unor membri ai CSM.

Per total, Raportul este mai prost decât cel de anul trecut. Experţii Comisiei Europene constată că regresul şi stagnarea domină majoritatea capitolelor monitorizate.

În plus, Comisia a constatat apariţia unui nou pericol la adresa democraţiei române: propaganda agresivă prin mass-media (mai ales prin televiziune), concretizată în campanii virulente împotriva instituţiilor judiciare, cu complicitatea unui CNA nefiresc de pasiv.

“Comisia ar dori, de asemenea, să atragă atenţia asupra rolului mijloacelor de informare în masă. Au existat numeroase exemple de mijloace de informare în masă care au exercitat presiuni asupra sistemului judiciar, precum şi anumite îndoieli cu privire la eficacitatea activităţii de supraveghere desfăşurată de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Situaţia sugerează necesitatea unei revizuiri a normelor existente pentru a garanta faptul că libertatea presei este însoţită de o protecţie corespunzătoare a instituţiilor şi a drepturilor fundamentale ale persoanelor, precum şi pentru a pune la dispoziţie măsuri reparatorii eficiente.”

Atacurile concertate la adresa magistraţilor, practicate profesionist de trustul de presă al lui Dan Voiculescu (cu precădere, Antena 3 şi “Jurnalul Naţional”), au stârnit multă îngrijorare la Bruxelles. Un pasaj din Raport este extrem de relevant.

“Noul guvern şi-a făcut deja cunoscut angajamentul faţă de independenţa sistemului judiciar şi supremaţia statului de drept în cadrul Acordului instituţional de colaborare dintre preşedinte şi prim-ministru”. Drept urmare, “acest angajament ar trebui să fie acum urmat de introducerea unui cadru clar, privind interdicţia de a critica hotărâri judecătoreşti, de a submina activitatea magistraţilor sau de a face presiuni asupra acestora, şi asigurarea aplicării eficace a acestor cerinţe. Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să fie invitat să emită un aviz privind dispoziţiile relevante.”

Un amănunt interesant: Comisia Europeană invocă Acordul de colaborare dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta, semnat pe 12 decembrie 2012, ca pe un document important în ecuaţia politică a României actuale. Este o confirmare a faptului că respectivul document are o greutate mult mai mare decât şi-ar dori contestatarii săi (Dan Voiculescu, Crin Antonescu, Adrian Năstase etc.), care l-ar dori rupt în bucăţele.

Evenimentele care s-au succedat în aceste zile i-au împins pe nefericiţii de la Ministerul Propagandei (Antena 3) pe noi culmi ale stupidităţii. Luni a fost omagiat Dan Voiculescu pentru curajul de a renunţa la imunitatea parlamentară şi de a se pune la dispoziţia Justiţiei. Marţi l-au înjurat vârtos pe Erik de Vrier şi au denunţat neocolonialismul FMI şi al Marilor Puteri. Miercuri i-au înjurat la grămadă pe “birocraţii lu’ Barroso şi ai lu’ madam Reding” (cum se exprima o toantă), pe Monica Macovei (care a scris Raportul cu mânuţa ei, Barroso doar l-a dat la dactilografiat) şi pe Traian Băsescu (pentru că există).

Răbufnirea lui Erik de Vrier şi Raportul pe Justiţie al Comisiei Europene nu-i mai lasă loc de alba-neagra lui Victor Ponta: ori trece sincer de partea statului de drept, ori se afundă în mocirla istoriei, din care nu-l va mai putea scoate nici prietenul său, Varanul.