Însă, concluziile reuniunii CNR de la Braşov, precum şi rezoluţia transmisă către opinia publică, sfidează aşteptările tinerilor, părinţilor, profesorilor.

Cu o săptămână înaintea începerii noului an universitar, când toate centrele universitare ale ţării aşteaptă măsurile luate de Guvernul Orban, astfel încât universităţile să deschidă cursurile şi căminele, în condiţii de siguranţă, pentru studenţi şi profesori, când asociaţiile de studenţi anunţă proteste în cazul în care Ministerul Educaţiei nu oferă soluţii concrete pentru burse, taxe şi cazare, conducerea CNR consideră că este prioritar, în acest moment, să fie la dispoziţia puterii actuale, aşa cum reiese din cele 15 puncte de vedere transmise la finalul reuniunii rectorilor de la Braşov: “Rectorii universităţilor româneşti au apreciat în mod deosebit iniţiativa Guvernului… Plenul CNR apreciază de asemenea decizia Guvernului… Plenul CNR a luat act de disponibilitatea Guvernului… Plenul CNR salută în mod special…”

Folosirea CNR pentru beneficii electorale este un regres democratic incalificabil. Aşa cum Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) a protestat public în ianuarie 2018, când Liviu Dragnea se folosea de CNR, în scopuri politice, la fel facem şi acum, când Ludovic Orban demonstrează acelaşi dispreţ faţă de autonomia universitară. Factorul comun al celor două momente, ambele aflate în afara legii şi cu consecinţe privind sănătatea mediului academic românesc, este rectorul-politician Sorin Cîmpeanu (azi PNL, în 2018 în tranziţie de la ALDE spre Pro România, dar susţinut de PSD pentru funcţia de Preşedinte al Comisiei de Educaţie din Parlament).
Se pare ca CNR-ul a devenit transparent şi a decis să formuleze public aprecierile faţă de Guvernul Orban.

Rezoluţia CNR de la Braşov, semnată de Sorin Cîmpeanu, este o odă de tip UTC la adresa Guvernului Orban. Nu vom accepta ca România să devină o pseudo-democraţie, de tip Viktor ORBAN, în care toate instituţiile statului, inclusiv şcolile, inspectoratele, universităţile, spitalele, teatrele, casele de cultura etc. să fie supuse presiunilor politice. Sunt încrezător că elevii, părinţii, studenţii şi profesorii din România NU vor accepta aşa ceva. Este numai o chestiune de timp până când o să vedem reacţia celor din sistemul de educaţie faţă de încercările grosolane de politizare a şcolilor şi universităţilor din România.