Deşi m-am implicat în campania din 2014, aşteptări prea mari nu am avut de la preşedintele Iohannis. Până la faza cu “Ghinion”, se arăta ca fiind un om decent, serios, dar mai ales profesionist, într-o propoziţie, promiţător pentru un om ce avea să reprezinte noul” pe scena politică din România. Au trecut 6 ani de atunci, uneori nici ceasul nu merge ceas” în România, iar dacă vorbim despre administraţia prezidenţială sau despre “guvernul meu”, sunt sigur că niciunui proiect iniţiat de ei nu i se poate atribui titulatura de bine făcut.

Dar ce să faci? La momentul respectiv, aveai de ales între Excelenţa Sa, cum îl periază Ludovic Orban pe preşedinte şi Victor Ponta. Un om despre care nu îmi pare rău nici până astăzi că nu a ajuns preşedintele României. Cu un PSD care se apropia vertiginios de 40%, un PSD care începea să încalece legile justiţiei, cu un guvern şi o ţară aproape roşie în 2016, cu un Dragnea probabil premier, un preşedinte autosuficient şi nesimţit din partea aceluiaşi partid ar fi fost tot ce îi lipsea României în ultimii ani.

Dacă ne-am obişnuit ca aşteptările de la politicieni să fie bazate pe răul cel mai mic, a furat, dar a şi făcut, aşa ne-am raportat şi la preşedintele Iohannis, să facă ceva, sau să nu fie Traian Băsescu, aşa cum a fost el în raport cu PD-L. Ceva, ceva a făcut, a ţinut cât a putut piept lui Liviu Dragnea şi atacului PSD asupra justiţiei începând cu momentul critic OUG 13.

Oamenii pot spune că este apreciat în afara ţării, că este bine văzut în Europa şi în America, etc., foarte bine, până la urmă şi constituţional rolul preşedintelui este de a ne reprezenta cât mai bine la nivel de politică externă şi este bine să fie cineva care poate să facă faţă unor astfel de relaţii, iar preşedintele Iohannis a făcut-o destul de bine. Că România este poziţionată bine geografic şi fraţii americani sau NATO au nevoie de o oarecare linişte în ţară, e altă poveste. Că noi noi dăm miliarde pe armament şi avioane la mâna a doua, a treia, cumpărate de la băbuţa aia din Germania care merge doar duminica cu ele la biserică, din nou, e altă poveste.

Iar în 2019, să fim serioşi, aveam de ales între Klaus Iohannis şi Viorica Dăncilă. După părerea mea, PNL-ul şi preşedintele au lăsat-o intenţionat pe doamna Dăncilă premier, ştiind că în felul acesta căştigă într-un mod relaxat cel de-al doilea mandat, şi în egală măsură, PSD-ul avea de pierdut teren în faţa dreptei, lucru care s-a şi întâmplat. Acea dreapta unită care de fapt este mereu dezorientată. Gura lumii spune că nimeni nu s-ar fi aşteptat ca Viorica Dăncilă să fie acceptată din prima şi că asul din mânecă ar fi fost Carmen Dan.  He he, cine ştie în ce fel s-ar fi urcat PSD-ul pe noi în scenariul ăsta.

Şi-a plătit Klaus Iohannis datoria faţă de PNL?

Cu vârf şi îndesat şi abia a început. Odată cu preluarea guvernării de către PNL, a dispărut instant corupţia din România. Aţi observat? Mă rog, nu corupţia în sine, ci de pe agenda publică. Din gura preşedintelui Iohannis, încă dinainte de campania electorală pentru alegerile locale, dar mai ales în timpul acesteia, tot ce era rău era din vina PSD-ului, tot ce era rău din partea PNL-ului, erau şi sunt cazuri izolate. Dar cel mai interesant, e că atunci când un lucru pozitiv este legat de guvernarea PSD, exprimarea este “guvernul meu a făcut, guvernul meu a dres” şi aşa mai departe.

Printre lucrurile ciudate care se întâmplă la noi, atunci când vorbim de politică, uităm foarte repede comportamentul politicienilor. Ura faţă de PD-L, şi ura faţă de PSD s-au născut din motive destul de clare. Traian Băsescu le ţinea unisonul celor de la PD-L, iar atât timp cât erau împreună la conducerea ţării, nu le putea face nimeni nimic şi s-au comportat ca atare. PSD a făcut la fel. Odată în parteneriat cu PNL, atunci când au format coaliţia USR care a pus în genunchi România şi democraţia.  Apoi, când cei de la PSD au fost singuri la guvernare, şi-au făcut efectiv de cap. Fiecare guvernare din ultimii 15 ani a avut o atitudine sfidătoare la adresa populaţiei, motiv pentru care generaţiile care votează astăzi cu USR sau diverse alternative, o fac pentru că s-au săturat de aceeaşi oameni şi de partidele care căpuşează instituţiile cu oameni de partid, incompetenţi, pe salarii uriaşe.

Reflectă cele scrise mai sus şi în comportamentul PNL-ului de astăzi şi al preşedintelui Iohannis? Eu cred că da. A făcut Klaus Iohannis campanie fără nicio ruşine pentru PNL în ultima perioadă? A făcut. Este treaba acestuia să facă asta? Nu. A promis preşedintele Iohannis că va fi preşedintele tuturor românilor şi că va fi unul mediator? A promis. S-a ţinut de promisiune? Nu.

Printre probleme se numără şi faptul că noi avem memorie scurtă, nu mai zic de o bună parte dintre susţinătorii PNL. Este ciudat să nu fie taxate derapajele şi ignoranţa preşedintelui Iohannis, iar singurul argument pentru a-i găsi scuze nu este altceva decât deja obositorul dicton să scăpăm de PSD cu orice preţ”.

Dacă oamenii care acceptă asta, ar înţelege atât politica, dar mai ales democraţia, automat ar înţelege şi că rolul unui partid politic nu este acela de a elimina definiti un partid concurent, pentru a fi al tău pe viaţă la putere. Rolul este de a reprezenta o anumită parte a societăţii, pe cea care se identifică cu valorile partidului respectiv, iar odată ajuns la putere, să reprezinţi interesele tuturor cetăţenilor. Iar la nivel de competiţie între partide, nu eliminarea este soluţia, ci să demonstrezi atunci când ai ocazia, că nu eşti ca ei şi că diferenţa dintre voi o face competenţa, performanţa şi interesul faţă de bunul mers al ţării.

Dovada că nici Klaus Iohannis, nici PNL nu au înţeles nimic, reflectă în greşelile pe care le-au făcut cei de dinaintea lor. PSD a insistat să pună pe listă candidaţi huliţi de popor şi s-a dovedit a fi o greşeală mare, au fost taxaţi la vot. PNL face la fel. PSD a fost hulită pentru trasesim politic. PNL face la fel, iar când preşedintele este întrebat despre asta, trimite presa la plimbare, făcând pe prostul şi spunând cu ignoranţă că "puteţi verifica, nu se mai fac transferuri". 

Acum, dacă vă întrebaţi de ce în România nu vor fi niciodată făcute bine lucrurile, o parte din vină o are administraţia de la Cotroceni, iar cealaltă jumătate este purtată de către administraţia de la Palatul Victoria. Nu am omis din greşeală Palatul Parlamentului, dar în cazul în care nu aţi observat până acum, la noi Parlamentul este condus de către guvern. Dacă ne uităm cu atenţie, în ultimii ani, Parlamentul, a promulgat mai mereu legi în favoarea partidului de la guvernare şi în raport cu interesele acestuia.

Din păcate, problema pe care o vom avea mereu cu preşedinţii care ajung să aibă şi al doilea mandat, este că ajung să îşi facă de cap pentru că nu mai au nimic de pierdut. A făcut-o Traian Băsescu, o face Klaus Iohannis şi la fel va face şi următorul preşedinte care va prinde un al doilea mandat.