Indiferent de cât de real sau de nereal ar fi partizanatul Curţii Constituţionale, rămâne aprecierea acesteia că preşedintele a greşit şi a încălcat prevederile mai multor articole din Constituţia României atunci când i-a încredinţat mandatul formării noului Executiv d-lui Ludovic Orban. Conform CCR, dl. Orban nu putea şi nici nu intenţiona să probeze din start capacitatea de a avea asigurată o majoritate parlamentară de natură să-i susţină formula guvernamentală. Ieri seară, dl. Valer Dorneanu a declarat că CCR a dezavuat prin decizia luată dorinţa premierului de a nu fi votat de Parlament. Oricum ar sta lucrurile, e clar că umilinţa la care este supus dl. Klaus Iohannis este una fără precedent.

Încă şi mai grav e faptul că Şeful Statului nu şi-a luat nici cea mai elementară măsură de prevedere, că s-a comportat de parcă ar fi căutat cu lumânarea punerea la colţ, că a dat semne că nu ar fi învăţat nimic din comportamentul ostil al CCR de pe toată durata anteriorului său mandat de preşedinte. Dl. Iohannis pare a nu se fi mulţumit doar cu atât, ci parcă şi-a dat toată silinţa ca nu doar el să fie pus la colţ în văzul lumii, al ţării şi al comunităţii internaţionale, ci, odată cu el şi dl. Ludovic Orban, şi întreg PNL.

De fapt, ceea ce a reuşit acum preşedintele interimar al PSD, dl. Marcel Ciolacu, reprezintă un veritabil trofeu la care predecesorii lui în funcţie, dl. Liviu Nicolae Dragnea şi d-na Viorica Dăncilă, nici măcar nu puteau să aspire. Decizia CCR este chiar mai usturătoare şi, cred, mai plină de consecinţe şi practice, şi morale decât o hotărâre de suspendare din funcţie a preşedintelui şi decât căderea ca urmare a unei moţiuni de cenzură a guvernului monocolor PNL Decizia de ieri a CCR desăvârşeşte operaţiunea de legare la mâini şi la picioare a PNL şi a preşedintelui Iohannis. Practic nu doar că o astfel de decizie creează premisele ca dl. Ludovic Orban să nu mai poată fi desemnat premier, ci blochează orice şansă a liberalilor de a mai păstra puterea. PNL va mai putea rămâne la butoane doar cu preţul cantonării la condiţia de guvern interimar a actualului Executiv. Şi aceasta pentru simplul motiv că este aproape imposibil de imaginat ca dl. Orban sau oricine altcineva din partid ar putea avea vreo şansă de a dovedi că ar putea alcătui o majoritate parlamentară cât de cât credibilă. Împotriva PNL se situează PSD, UDMR, Pro România, Minorităţile şi, probabil, ALDE.

Ticăloşia PSD a atins ieri cote inimaginabile. Cum dl. Marcel Ciolacu care, după toate cele întâmplate luni, are asigurată alegerea în funcţia de preşedinte al PSD, a declarat că nici măcar nu se pune problema ca partidul lui să mai facă vreo propunere de prim-ministru, cum PNL se va dovedi cu mare dificultate capabil să îşi asigure majoritatea parlamentară reclamată de decizia CCR, nu mai rămân decât două soluţii. Prima însemnând condamnarea la interimat a actualului guvern până după alegeri, cu toate consecinţele aferente, cea de-a doua apelul la un guvern tehnocrat. Zilele următoare vor lămuri în parte situaţia.

Deocamdată un lucru este cert. Despre alegeri anticipate nici nu mai poate fi vorba. Oricât de mult ar fi vrut asta şi oricât s-ar fi iluzionat în acest sens preşedintele Klaus Iohannis. Deşi, după cum s-a putut vedea ieri seară, dl. Iohannis pare să se dezvrăjească.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro