Paltonul preşedintelui Iohannis. Cei care i se închină în faţă şi îl maimuţăresc pe la spate

De când e preşedinte, Klaus Iohannis s-a enervat doar de două ori: o dată pe aeroportul din Paris, când gărzile de corp nu i-au luat la timp paltonul, şi a doua oară pe aeroportul Otopeni, când i l-au luat prea devreme. Faţă de ce se întâmplă prin politica în care ne-a promis o altă rânduială, mie mi se pare că e cam puţin: se enervează rar şi din motive derizorii. Invers poate că ar fi mai bine.

Carevasăzică, Laszlo Borbely rămâne şi cu imunitatea intactă, şi cu casa renovată. Liberalii au minţit din nou, când au promis că vor vota cu bilele la vedere ca să nu se mai repete „incidentul regretabil” de la votul pentru salvarea cuviosului Varujan Vosganian. Aşa că au produs un nou „incident regretabil” – parcă o şi aud pe Alina Gorghiu graseind cu gingăşie „regretabil”. Dinspre pesedişti, măcar, nu aveam niciun fel de aşteptări.

E o banalitate să constatăm că şi unii, şi alţii l-au făcut scăpat pe Borbely pentru că au nevoie de voturile UDMR în viitoare înţelegeri politice – drept pentru care nici nu mai insistăm asupra acestui aspect. Dacă privim însă incidentul de ieri din perspectivă istorică, putem constata o tendinţă: politicienii au început să-şi revină din şocul creat de votul românilor din 16 noiembrie şi, încet-încet, revin la năravurile proaste care i-au făcut atât de detestaţi.

Atunci, imediat după scrutin, la apelul preşedintelui Iohannis, s-au strâns ca oile şi au votat – atât în Camera Deputaţilor, cât şi în Senat – ridicarea imunităţii pentru cinci parlamentari.  A urmat episodul Elena Udrea. Au votat în acea zi nu mai puţin de şase ridicări de imunitate pentru una şi aceeaşi persoană – dar în niciun caz nu putem pune acest gest pe seama unui impuls justiţiar. Cel mai probabil, răfuielile personale şi poliţele restante au avut un rol hotărâtor. Aceste două exemple sunt mai degrabă excepţia. Pentru că în partea cealaltă, la rubrica „aşa nu se face”, bilanţul este mult mai consistent.

* Premierul Ponta îşi dedică scandaloasa ordonanţă prin care poate renunţa la doctorat fără să dea socoteală pentru plagiat

* Senatorii se lasă corupţi de duhul sfânt pogorât asupra lor de Varujan Vosganian şi resping cererea de ridicare a imunităţii parlamentare.

* Comisia de Cod Electoral păstrează prevederea ca primarii să fie aleşi într-un singur tur de scrutin, deşi preşedintele Iohannis le-a sugerat că ar fi bine să ne mai gândim dacă e o idee bună.

* Tot Comisia de Cod Electoral propune plenului ca preşedinţii de Consilii Judeţene să fie aleşi prin votul indirect al consilierilor, cu toate că preşedintele a sugerat că nici asta nu e o idee tocmai bună.

* Legea de finanţare a partidelor politice, aşa cum e negociată acum în Parlament, lasă o incredibilă posibilitate de fraudare a bugetului: candidaţii pot contracta împrumuturi de la persoane fizice sau juridice, pentru a-şi finanţa campania, dar îşi vor recupera banii de la buget, dacă întrunesc cel puţin 3% din voturi.

* Deputaţii  se lasă şi ei copleşiţi de „valoarea emoţională” (după cum s-a exprimat un pesedist) a discursului lui Laszlo Borbely  şi resping cererea de ridicare a imunităţii parlamentare.

* Calendarul pentru noua Constituţie e deja stabilit, o vom vota în noiembrie – răstimp în care vor fi şi două luni de vacanţă parlamentară. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc cam ce Constituţie vom avea.

Toate acestea sunt decizii şi gesturi politice importante, care arată un singur lucru: nu doar că nu întrezărim nicicum un „alt fel de a face politică”, dar că ne îndepărtăm tot mai mult de acest deziderat afirmat copleşitor la votul din 16 noiembrie. Iar principalul beneficiar al acestui vot pare că rămâne tot mai singur, tot mai izolat, tot mai lipsit de mijloacele de a-şi impune voinţa, fără a sesiza că ăştia (şi ai lui, şi ceilalţi) i se închină în faţă şi-l maimuţăresc pe la spate. El are o problemă cu paltonul.