Căci ce este propaganda? Este atunci când îi tot repeţi că se simte bine unui om care se simte rău. Sau invers. Domnul Palada exersează propaganda din plin atunci când are de apărat „realizărili” guvernului, dar o acuză la toţi cei care nu sunt de acord cu el, chiar şi atunci când cuiva i-ar putea trece prin cap să afirme că măsurile guvernului s-ar putea să fie doar bune, nu foarte bune. Acuza invariabilă a autorului, indiferent de subiect, este cea de „propagandă băsistă”, ceea ce aruncă problema direct în ograda psihologilor, dacă nu cumva chiar a psihiatrilor.

Dacă ţinem seama de faptul că Mirel Palada nu este doar purtător de cuvânt, ci şi consilier al premierului pentru strategii guvernamentale, putem lesne deduce că prin comportamentul său public - de care premierul nu se delimitează niciodată - el îşi respectă din nou fişa postului: aplică strategii guvernamentale.

Sigur, mareea de vorbe inutile poate fi, în ultimă instanţă, o strategie guvernamentală numai bună de îngropat problemele stânjenitoare ale guvernului. Singurul său defect e acela că nu le şi rezolvă. Iar mărirea accizei la combustibil cu 7 eurocenţi pe litru este o asemenea problemă. Preşedintele Băsescu a luat-o de mâner şi a trântit-o pe masă, iar consilierii săi economici au dovedit matematic că preţul carburanţilor va creşte de fapt cu 53 de bani (12 eurocenţi), adică cu aproape 9 la sută.

Cât de severă este scumpirea putem dovedi, de asemenea, matematic. Ziua de 1 ianuarie 2013 a marcat precedenta majorare a accizelor la carburanţi, efectuată în cadrul calendarului convenit cu UE. Numai că atunci majorarea a fost de 1,7 eurocenţi pe litru, adică de patru ori mai mică decât ceea ce ne aşteaptă de la anul. Cifrelor, domnul Palada le opune un argument folositor în orice circumstanţă: ba pe-a mă-tii.

Reacţia necugetată a lui Mirel Palada pe Facebook, „preşedintele e beat”, s-ar putea să nu fi fost chiar atât de inutilă cum s-au grăbit să spună unii. Ea dă seamă, poate mai mult decât orice, asupra faptului că preşedintele a atins o problemă extrem de stânjenitoare pentru guvern, iar purtătorul de cuvânt nu a făcut decât să-şi respecte fişa postului.

Cu riscul de a fi catalogat drept „propagandist băsist”, aş fi curios, bunăoară, să văd cum ar reacţiona Mirel Palada faţă de următorul enunţ: Guvernul Ponta s-a asigurat ca nivelul accizelor să nu lucreze niciodată în favoarea consumatorilor, ci numai împotriva lor. Şi a făcut-o, arbitrar şi discreţionar, printr-o splendidă inovaţie economică: noul mod de calcul al accizelor.

Până acum, accizele pentru anul viitor se stabileau la paritatea euro-leu din ziua de 1 octombrie a anului în curs. În ultimii şase ani, parităţile din zilele de 1 octombrie s-au tot deteriorat în defavoarea leului, astfel încât de fiecare dată plăteam mai mulţi lei decât în anul precedent pentru acciza exprimată în euro. Anul acesta, trendul s-a inversat: leul a fost mai puternic decât la 1 octombrie anul trecut. Pe cale de consecinţă, anul viitor ar fi trebuit să plătim mai puţini lei pentru aceeaşi acciză.

Guvernul Ponta a zis să schimbe regula şi a decis că vechiul mod de calcul se aplică doar când cursul de la 1 octombrie se deteriorează în detrimentul leului faţă de anul precedent. Dacă leul însă e mai puternic decât anul trecut, modul de calcul e altul: se ia de bun cursul de anul trecut, se indexează cu rata de inflaţie a leului şi se decretează că asta va fi valoarea unui euro atunci când se calculează accizele. Cu alte cuvinte, guvernul a indexat moneda euro cu rata de inflaţie a leului. Lipsa de logică este atât de evidentă, încât puteau la fel de bine să spună că valoarea unui euro pentru calculul accizelor se stabileşte direct prin hotărâre de guvern. Era măcar mai onest.

În urma acestei inginerii, anul viitor vom plăti accizele la un curs de 4,73 lei pe euro, chiar dacă actualul curs e undeva la 4,45. Nu mai puţin important e faptul că acest calcul nu se aplică doar vedetelor acestor zile, benzina şi motorina, ci absolut tuturor produselor care poartă accize. Tsunami-ul fiscal care ne aşteaptă nu cred că poate fi îngropat în vorbe nici măcar de domnul Palada.

 

PS: Iar când tace Mirel Palada, vorbeşte Liviu Voinea. „Vrem să combatem deflaţia”, a grăit ministrul Bugetului ca să justifice mărirea accizelor. Uriaşul hohot de râs care a zguduit ţara şi pe colegii săi, economiştii, l-a făcut să vină cu altă explicaţie: „Vrem să stimulăm cererea agregată. Guvernul va folosi banii astfel obţinuţi în investiţii şi vom stimula cererea”.

Snoave. Cheltuielile guvernamentale sunt doar o componentă a aşa-numitei „cereri agregate”. O altă componentă, poate chiar mai importantă, este consumul polulaţiei. Or mărirea sălbatică a accizelor ucide exact consumul populaţiei, deci scade cererea agregată. Să-i dăm aşadar domnului Liviu Voinea dreptul la a treia încercare...