Opoziţia vrea căderea guvernului, dar nu şi să guverneze!

Deşi ameninţă cu depunerea moţiunii de cenzură, cândva, spre sfârşitul lunii iunie, opoziţia nu prea ar vrea să intre la guvernare acum. USR-PLUS declară că nu are legitimitatea dată de alegeri parlamentare, UDMR condiţionează votarea moţiunii de cenzură de promovarea intereselor maghiarilor. Nimeni nu vorbeşte de cine să fie viitorul premier, de un pact de guvernare, de un minim program de guvernare

Dacă aveau intenţia să guverneze, aceste minime condiţii erau îndeplinite până acum.

Este de înţeles. N-au uitat lecţia din 2010, când Băsescu şi Boc s-au sinucis politic pentru a scoate ţara din criza de finanţare în care o lăsase Tăriceanu. PNL şi USR-PLUS, dacă ar accepta acum guvernarea, ar trebui să treacă la tăieri dureroase din veniturile deja acordate populaţiei, din cheltuielile de funcţionare a statului. Ori aşa ceva ar fi exploatat la maximum de un PSD aflat în opoziţie. Toate calculele astea şi le fac şi şefii partidelor de opoziţie şi nu se înghesuie să vină la guvernare.

Totul depinde şi de majoritatea parlamentară. Guvernul Cioloş a fost frânat şi şantajat prin majoritatea parlamentară a PSD-ALDE. De aceea n-a avut cine ştie ce rezultate în 2016. În plus, un cuvânt greu de spus are Victor Ponta, care cu actualii parlamentari şi, eventual, alţii care vor fugi din PSD la Pro România, poate înclina balanţa majorităţii parlamentare într-o parte sau alta. Dar nu vrea în niciun caz la guvernare.

Planul partidelor de opoziţie. Fiecare partid de opoziţie ar dori să intre ceilalţi la guvernare, sau chiar să rămână PSD-ALDE până la alegerile parlamentare din 2020, şi astfel să-şi asigure un scor cât mai mare la viitoarele alegeri.

Şi dacă PSD-ALDE pleacă de la guvernare?

E foarte posibil. Dacă pierde şefia Camerei Deputaţilor, Avocatul Poporului, fără Dragnea nu-şi mai pot împărţi cu lejeritate banii din buget, majoritatea parlamentară actuală tinde spre zero, de ce ar mai sta la guvernare? Aşa au făcut mai tot timpul. Cu un an înainte de alegeri au părăsit guvernarea, îşi făceau campanie pe seama greutăţilor întâmpinate de guvernul care le-a succedat. Populaţia pricepe când i se „dă“, când i se „ia“ nu mai pricepe.

Suntem în situaţia paradoxală în care opoziţia vrea să cadă actualul guvern, dar nu şi să guverneze. Dacă PSD-ALDE decide să plece de la guvernare, pentru că nu mai au interesul de a guverna, să vezi atunci codeală, cine să vină să guverneze. Mai mult, principalii lideri ai partidelor de opoziţie pleacă la PE, pentru 18.000 euro pe lună. Ar renunţa ei la această poziţie şi salarii, pentru a se „sinucide“ (politic) într-o funcţie de ministru, în care ar fi obligaţi să taie în carne vie? N-aş crede!

Ce va face preşedintele Iohannis?

Va avea de rezolvat cea mai grea problemă a mandatului său. Să convingă opoziţia să vină să guverneze. Va reuşi, nu va reuşi, greu de spus. Dar dacă PSD-ALDE înţeleg avantajele plecării de la guvernare, în contextul dat de alegerile recente şi de plecare lui Dragnea la puşcărie, cineva trebuie să guverneze. Atunci vom vedea proba de maturitate politică a celor care conduc azi partidele de opoziţie.

Fără Dragnea, guvernarea PSD-ALDE pare mai puţin nocivă

Premierul Dăncilă a exclus-o pe Anca Alexandrescu, aceeaşi soartă îl aşteaptă pe Darius Vâlcov. Şi cum rămâne cu programul de guvernare creat de Vâlcov? Mai este valabil, sau nu? Cu justiţia s-au cam lămurit lucrurile. Dăncilă şi Birchall nu vor să mai afecteze justiţia, care „ne-a omorât pe toţi“, cum declară premierul Dăncilă. Influenţa de la CE va fi şi mai puternică acum, cu Dragnea în puşcărie şi Tăriceanu aflat în „comă“ (politică).

În concluzie

Cea mai bună soluţie ar fi continuarea guvernării PSD-ALDE. Să-şi ducă crucea până la capăt, adică până în 2020, şi să demonstreze populaţiei că pot oferi ce au promis prin programul de guvernare. Iar dacă nu, să piardă şi mai ruşinos în alegerile din 2020. Din păcate, actuala coaliţie înţelege şi ea că va eşua lamentabil şi se va retrage de la guvernare, cum deja se aud voci în PSD şi în ALDE. Atunci să vedem maturitatea politică şi responsabilitatea opoziţiei.