În primul rând, miza principală a PSD cu această moţiune este de a demonstra că ei „guvernează” din Parlament, iar numărul de parlamentari pe care îl pot strânge este suficient pentru a răsturna guverne. Rolul acestei „ameninţări” este de a încerca să mai stopeze hemoragia de aleşi locali care pleacă către PNL. Logica şi mesajul unei astfel de mişcări este că primarii (actuali candidaţi) tind să migreze către partidul care are şansele cele mai mari de a forma guvernul (sau măcar de a-l controla) fiindcă proiectele locale (mai ales în urbanul mic şi rural) depind aproape exclusiv de fonduri venite de la Guvern. PSD dacă reuşeşte să treacă această moţiune, dă un semnal puternic către primari că deşi PNL are guvernarea, puterea este în Parlament, iar liberalii nu vor putea împărţi banii după bunul plac.

Ca o mică paranteză, lupta aceasta crâncenă de a atrage primari chiar de la „duşmani” are drept motiv principal importanţa aleşilor locali: controlul voturilor la alegerile parlamentare. Se ştie bine faptul că un primar (mai ales în localităţi mici) este un fel de „jupân” care controlează administraţia, de la adeverinţe şi autorizaţii de construcţie şi până la gestionarea ajutoarelor sociale (care îi ţin captivi pe mult prea mulţi votanţi). Prin urmare, numărul mare de primari pe care îl poate deţine un partid determină garanţia mai multor voturi pentru parlamentare. Cercul se închide atunci când parlamentarul ales cu voturile oferite de un primar aduce fonduri către acea primărie (prin intermediul partidului din care face parte şi care se află la guvernare).

Mai subtil, succesul PSD prin trecerea unei moţiuni mai transmite un mesaj chiar şi primarilor care deja au trecut în barca liberalilor: „vă înţelegem că acum încercaţi să vă salvaţi pielea, însă dacă noi putem răsturna guverne, în toamnă ar fi bine să nu uitaţi de unde aţi plecat”. Asta se traduce în voturi pentru PSD în logica paragrafului anterior.

Ca miză personală, Marcel Ciolacu avea nevoie de depunerea acestei moţiuni pentru a-şi asigura voturile la congresul ce tocmai l-a confirmat ca preşedinte de partid. Este totodată un test important pentru parlamentari căci aceia care nu votează sau nu sunt prezenţi la această moţiune mai mult ca sigur nu se vor mai regăsi pe niciun fel de liste ale social democraţilor.

În cazul în care această moţiune nu trece, PSD mai are o şansă să depună chiar de săptămâna viitoare o nouă moţiune căci începe sesiunea parlamentară ordinară. Această variantă, însă, este păguboasă în contextul negocierii susţinerii şi voturilor parlamentarilor celorlalte formaţiuni politice (PRO România, ALDE sau UDMR).

La nivel de imagine, Cioalcu poate suferi o deteriorare în interiorul partidului, dar nesemnificativă din moment ce are un mandat plin de preşedinte al formaţiunii.

Pentru PRO România, însă, această moţiune este extrem de benefică: dacă trece, Ponta a arătat că este un partener important al PSD, de aici şi potenţiale negocieri în toamnă. Dacă nu trece, oricum a anunţat un posibil blat al PSD cu PNL, iar partidul său a fost singurul onest în opoziţie. O eventuală a doua moţiune depusă în viitorul apropiat va cântări şi mai greu în negocierile cu PSD pentru alegerile generale.

UDMR a jucat clasic, „am vota, dar nu suntem siguri; participăm pentru cvorum, dar nu credem că votăm pentru”. Este tactica verificată de ani de zile a maghiarilor de a obţine mai mult de la negocieri viitoare. Este în interesul lor ca acum moţiunea să nu treacă, iar PSD să fie obligat să mai depună una. Negocierile ulterioare urmând a fi mai „scumpe”.

USR Plus au ales calea raţiunii şi stabilităţii politice argumentând că este nevoie de responsabilitate în negocierea crizei COVID 19. În plus, apropierea rapidă a alegerilor generale nu justifică o destabilizare politică. Acest lucru îi avantajează în negocierile cu PNL inclusiv pentru alegerile locale fiindcă, cel puţin în cazul unor primării importante (ex. Bucureşti), ambele partide au interesul imediat de a rupe dominaţia şi şansele PSD. Problema USR Plus, de percepţie publică, poate veni din zona propriului electorat care va percepe această alianţă conjuncturală ca o „trădare” a luptei cu „politica de tip vechi”. Cu atât mai mult cu cât PNL absoarbe haotic şi grosolan personaje compromise sau controversate din PSD, „duşmanul” suprem al useriştilor. Practic, membrii USR Plus ar putea considera că partidul lor girează greşelile şi controversele produse de PNL în actul guvernării, multe dintre ele drastic sancţionate de membri marcanţi ai USR sau Plus.

PNL pare relativ îngrijorat de această moţiune fiindcă le poate încurca planurile de influenţare a competitorilor electorali în teritoriu. De asemenea, eventualul succes al moţiunii îi va împinge pe liberali la negocieri pentru votarea unui nou cabinet, iar resursele de timp, bani şi capital politic se epuizează prea repede în contextul pandemiei. O eventuală cădere a moţiunii, va creşte forţa de presiune a liberalilor asupra aleşilor locali şi ne putem aştepta la o absorbţie accelerată a unor membri PSD, inclusiv parlamentari pe listele PNL.

Diseară se joacă o carte importantă doar pentru unii actori politici, legătura cu cetăţenii îngrijoraţi de pandemie, problemele din sănătate, haosul deschiderii şcolilor sau a restaurantelor fiind inexistentă. Din acest motiv, jocurile politice pot determina un efect pervers: încercând să îşi stabilizeze nişte puncte strategice în lupta electorală, partidele ar putea creşte coeficientul de vot aleatoriu, adică tot mai mulţi oameni scârbiţi de jocuri politice fără legătură cu agenda cetăţeanului vor vota „surprinzător”. Vom vedea cine va putea capitaliza această tensiune.

UPDATE: Se vehiculează tot mai clar varianta amânării acestei moţiuni prin lipsa cvorumului de şedinţă tocmai pentru ca PSD să nu înregistreze un eşec. Este ca în studenţie când, dacă nu ştiai subiectul la examen, ieşeai din sală ca să nu pici examenul, ci să figurezi ca absent. Dar, restanţa tot o aveai de dat!