Să ne amintim că încă din vară, atunci când se pregătea demiterea guvernului condus de d-na Viorica Vasilica Dăncilă, preşedintele Pro România, dl. Victor Viorel Ponta, a spus că nu exclude o colaborare viitoare cu partidul din care a plecat şi căruia i-a fost preşedinte. Ea va interveni de îndată ce se va produce înlăturarea conducerii de atunci a PSD. Pro România a votat în favoarea demiterii Executivului ce o avea în frunte pe doamna Dăncilă, moment care a marcat începutul alunecării pe tobogan a troicii Dăncilă-Fifor-Teodorovici, dar nu a participat cu voturi la învestirea guvernului monocolor PNL condus de dl. Ludovic Orban. Cum decizia de atunci a d-lui Ponta nu a fost pe placul mai multora dintre tovarăşii lui politici- îndeosebi a d-lor Sorin Câmpeanu şi Daniel Constantin care şi-au găsit rapid adăpost în PNL,şi aceasta în pofida jurămintelor categorice contrarii ale d-lui Rareş Bogdan - fragilizarea Pro România a devenit tot mai evidentă. S-au spulberat ireversibil visele d-lui Ponta de a reveni triumfător în fruntea PSD, fostul preşedinte riscând chiar ca nici măcar el însuşi să nu prindă un loc în viitorul Parlament. A urmat atunci pasul al doilea, adică participarea parlamentarilor - mulţi, puţini- ai Pro România la operaţiunea de demolare a guvernului Orban, operaţiune încheiată cu un scor neaşteptat şi usturător pentru liberali care nu luau în calcul decât o diferenţă de două sau trei voturi.

Sunt suficiente informaţii că pipa păcii pe care au fumat-o duminica trecută liderii Pro România cu cei doi reprezentanţi din linia întâi a PSD este în primul rând rezultatul unei „navete diplomatice” întreprinse de doamna Gabriela Firea. Direct interesată într-o coalizare a Stângii din perspectiva alegerilor pentru Primăria Capitalei. Dl. Marcel Ciolacu a acceptat să ia parte la lucrările Convenţiei Naţionale a Partidului Pro România tot la solicitarea expresă a d-nei Firea. Şi în pofida opiniilor contrarii ale domnilor Mihai Tudose şi Claudiu Manda. Or, de abia de aici devin cu adevărat interesante faptele ce s-au consumat ieri sub cupola Palatului Parlamentului.

Mai întâi se pare că dl. Mihai Tudose nu va avea prea mare influenţă în PSD şi că nici nu ar prea avea motive să spere că va dobândi o poziţie cât de cât importantă în viitoarea arhitectură de conducere a partidului. Dl. Vasile Dîncu, care dă numeroase şi nerăbdătoare semne că îmi va confirma profeţia făcută încă la începutul lunii decembrie că va reveni cu surle şi trâmbiţe în prima linie de conducere a PSD, a acordat săptămâna trecută un interviu în care îl face praf şi pulbere pe dl. Mihai Tudose. Calificat drept „conservă”. Şi nu e exclus defel ca dl. Dîncu să ştie multe având în vedere trecerea lui pe la Academia SRI. Dl. Tudose trebui, probabil, să se mulţumească doar cu banii aferenţi poziţiei de europarlamentar pe care o are datorită domnului Victor Ponta.

Ignorarea de către dl. Marcel Ciolacu a opiniei domnului Claudiu Manda ar putea fi semnul că aripa peremistă din PSD va juca o influenţă din ce în ce mai mică în partid. E ceea ce se putea deduce şi din Raportul întocmit de dl. Ionuţ Vulpescu, preşedintele interimar al Consiliului Naţional al PSD.

Pesemne, ca să citez titlul unei piese cu iz proletcultist, marele fluviu îşi adună apele. Nu însă şi toţi afluenţii. Rămâne de văzut cu ce rezultate. Şi cine va fi trecut la capitolul ape reziduale.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro