Discursul preşedintelui a fost scurt şi a lăsat impresia că i-a împăcat pe toţi. Ca strategie de PR, s-ar putea să fi fost o soluţie bună: preşedintele s-a dovedit un excelent mediator între forţele politice. Dar de fapt n-am aflat nimic. Preşedintele i-a trimis pe politicieni să rezolve până în vară o bogată agendă legislativă, fără să aflăm nimic despre sensul şi direcţia acestei agende, către ce o vor îndrepta cei care fac legile în Parlament. Iar sâmburii discordiei sunt deja acolo şi divergenţele nu par uşor de armonizat.

Spre exemplu, vom avea o nouă legislaţie electorală. Unul dintre subiectele în litigiu este modul în care vor fi aleşi primarii. PSD susţine alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, cum e legea acum, părere la care subscrie cu unanimitate (deci inclusiv primari PNL) şi Asociaţia Municipiilor, câtă vreme PNL vrea alegerea acestora în două tururi de scrutin. Decizia este importantă, căci arată cât de bine reprezentaţi vor fi cetăţenii de către aleşii locali, dar şi cât de legitimi vor fi aceştia din urmă.

Este indubitabil că o lege bună este aceea care se întemeiază pe baza unor principii, şi nu a unor interese politice, de partid. La fel de adevărat este că, la un scrutin într-un singur tur, prima şansă o are primarul în funcţie, challengerul având şansa sa doar în turul secund. Or, apare evident că PSD are un interes politic imediat de a păstra sistemul actual, mai ales după ce „nefericita ordonanţă 55”, aşa cum a catalogat-o Iohannis, i-a mărit zestrea de primari cu peste 400 de capete. Aceeaşi logică îngustă explică şi unanimitatea înregistrată la Asociaţia Municipiilor.

La fel de problematică este şi alegerea şefilor de Consilii Judeţene, care acum sunt aleşi tot prin vot direct într-un singur tur de scrutin. PSD ia în calcul revenirea la sistemul anterior, când aceştia erau aleşi de către consilieri. Numai cei născuţi prea curând nu-şi mai amintesc cum zburau, dintr-un portbagaj în altul, sacoşele cu bani când se negociau majorităţile pentru alegerea şefilor de CJ, nărav care de altminteri a şi dus la impunerea votului direct. Evident, şi aici, ca şi la primari, soluţia corectă principial este alegerea prin vot direct în două tururi de scrutin, dar această variantă nici măcar nu e pusă pe masa negocierilor.

Ei bine, în aceste chestiuni, ca şi în multe altele care au făcut obiectul consultărilor, tare aş fi vrut să aflu şi părerea preşedintelui Iohannis. Nu ca să se ia în beţe cu partidele, nu ca să „facă scandal ca Băsescu”, ci ca să fixeze borne faţă de care să se raporteze atât partidele, cât şi noi, cetăţenii. A avea o opţiune şi a o explica nu înseamnă „scandal ca Băsescu”, ci înseamnă să dai direcţie şi sens unei ambiţioase reforme legislative. Înseamnă să conduci o ţară, nu doar nişte consultări.

În discursul său de miercuri seara, Klaus Iohannis a spus că e momentul să trecem la o nouă etapă a democraţiei româneşti, pe care a aşezat-o pe trei direcţii majore: participarea, integritatea şi durabilitatea.  În prima direcţie a inclus nu doar participarea la vot, ci şi participarea cetăţenilor la viaţa politică în general. Iar cea mai uşoară metodă de a curma participarea este înlocuirea dezbaterii consistente, de substanţă, cu declaraţii şi comunicate de PR care mimează unanimitatea, simulează înfrăţirea între partide şi plantează panseluţe în Piaţa Endependenţi.