Funcţii de partid şi de stat parţial securizate

În luna iulie a anului 1965, proaspătul ales în funcţia de secretar general al PCR, pe atunci încă relativ tânărul Nicolae Ceauşescu, a avut uriaşa şiretenie de a nu stârni vigilenţa aşa-numiţilor baroni ai lui Dej lăsându-le impresia că va recurge la conducerea colectivă şi că nu va fi decât unul dintre egali.

Le-a spus atunci delegaţilor reuniţi sub cupola Sălii Palatului RSR o frază care i-a păcălit pe mulţi. Şi anume că nutreşte convingerea  potrivit căreia, oricât de capabilă şi de devotată ar fi cauzei comuniştilor români, o singură persoană nu poate îndeplini mai multe funcţii.

Lui Nicolae Ceauşescu i-au trebuit doi ani spre a-şi schimba total opinia. De fapt, pentru a arăta ceea ce doreşte. Controlul total asupra României prin suprapunerea perfectă dintre stat şi partid. Ambele la ordinele sale. În 1967 va izbuti să îl îndepărteze din funcţia de preşedinte al Consiliului de Stat pe neajutoratul Chivu Stoica pentru ca în 1974 să depună jurământul, având un sceptru în mână, în calitate de prim preşedinte al Republicii Socialiste România. Aşa după cum bine se ştie, a fost primul şi ultimul.

Mult mai expeditivă decât Nicolae Ceauşescu s-a dovedit d-na Viorica Vasilica Dăncilă. Nu a trecut nici o săptămână de când îi asigura pe  toţi că nu îşi doreşte nici o funcţie în conducerea la vârf a PSD, că are destulă treabă la guvern şi că, pe deasupra, mai trebuie să conducă şi Organizaţia de femei şi, iată,  d-na Dăncilă s-a răzgîndit brusc. Va candida astăzi, la Congresul extraordinar al partidului, pentru postul de preşedinte executiv.

Nimeni nu are nici cel mai mic dubiu că nu doamna Dăncilă s-a gândit că nu i-ar sta deloc rău să deţină locul numărul doi în ierarhia partidului. E clar ca lumina zilei că nu ea a plănuit să se prezinte de azi în colo în formula doi în unul. Nimeni nu creditează cu o iotă încă una dintre multele minciuni scoase pe gură de preşedintele partidului, dl. Liviu Dragnea. Este mai mult ca sigur că nu doamna Dăncilă i-a telefonat d-lui Dragnea spre a-l informa că doreşte să candideze  pentru ca apoi candidatura să-i fie îndată susţinută de organizaţia PSD Bucureşti în frunte cu primăriţa generală Gabriela Firea care va primi şi ea un post de vice-preşedinte, ci dl. Dragnea i-a cerut d-nei Dăncilă să se sacrifice pentru cauza partidului. Iar la PSD, precum la răposatul între Domnul, PCR, ordinul se execută, nu se discută.

Şi în acest mod, dar şi felul în care a gestionat întreaga pregătire a Congresului, dl. Liviu Dragnea nu a făcut decât să îşi mai probeze o dată mentalitatea comunistoidă. Precum pe vremuri Nicolae Ceauşescu, preşedintele PSD nu îşi poate scoate din minte importanţa rolului conducător al partidului. Care e în toate, în cele ce sunt şi în cele ce mâine vor râde la soare.

Ne-am înşela însă teribil de crunt dacă am crede că, odată aleasă preşedinte executiv, doamnei Viorica Vasilica Dăncila i-ar spori importanţa în luarea deciziilor majore. Acceptând să îndeplinească ordinul d-lui Liviu Dragnea, doamna Dăncilă nu a făcut decât să îşi securizeze funcţia de premier. Începând din prima zi de după Congres va fi mult mai puţin probabil ca guvernul condus de consăteana d-lui Dragnea să fie trimis la plimbare la nici şase luni de la instalare, aşa cum au păţit Executivele conduse de domnii Grindeanu şi Tudose. Pe de altă parte, în cazul în care într-un viitor, mai mult sau mai puţin apropiat, ţara va fi victima unei crize, dl. Dragnea va putea să spună cui mai are timpul şi răbdarea de a-l asculta şi de a-l crede, că nu el e autorul dezastrului. Ci cei din imediata lui apropiere care fac parte şi din guvern. Ghici ciupercă cine!