Deşi iniţial doleanţele manifestanţilor parizieni erau strict economice, vizând nevoia de a se renunţa la taxa pe carburanţi, ulterior doleanţele au devenit tot mai politice. Mai mult, manifestările au continuat cu şi mai multă violenţă după ce guvernul francez a anunţat retragerea taxelor. Or, este mai mult decât evident că explicaţia fenomenului nu e de văzut strict în condiţiile de muncă şi de viaţă ale francezilor. Cu toţii ştim nivelul ridicat de trai şi de civilizaţie din Hexagon, cu toţii ştim starea spitalelor sau educaţiei etc. Dincolo de aceste lucruri, nu trebuie scăpat din vedere că fenomenul are printre cauze dezinformarea venită din partea Rusiei, adică transmiterea constantă de ştiri false făcută în scopul realizării propriilor interese. Dacă mai adăugăm aici manipularea, avem imaginea în lucru a unei părţi a războiului neconvenţional dus de Rusia cu Uniunea Europeană în ultimii ani.

Fenomenul „vestelor galbene“ trebuie privit în context politic mai larg, căci nu este o simplă revoltă economică sau politică. Chiar dacă acum se cere îndepărtarea lui Macron, fenomenul arată altceva decât se observă la suprafaţă. Două lucruri vreau să spun despre asta. În primul rând, într-o democraţie ai tot dreptul să-ţi susţii părerile şi revendicările. Dar, pe toate acestea le faci în cadru democratic, fără să atentezi la libertatea sau la drepturilor altora. Poţi schimba pe Macron la vot, nicidecum prin manifestări violente, distrugeri de magazine sau foc pus pe stradă. În al doilea rând, pentru ca tensiunile să nu crească, este (de fapt, era) esenţial să se dialogheze. Dispreţul autorităţilor, intervenţia în forţă (nu e cazul la Paris; dar a fost cazul la Bucureşti, pe 10 august) nu face altceva decât să amplifice tensiunile sociale.

Situaţia cea mai ciudată, dar şi cea mai gravă, pe care o trăim cu toţii în aceste zile este tocmai acest permanent sentiment de neîncredere pe care îl resimţim cu toţii.

Avem aici o imagine tipică din războiul hibrid contemporan. Rusia sub Putin ţinteşte constant să provoace dezbinare, neîncredere, scepticism, pesimism etc, tocmai pentru ca ea să poată impune mai uşor ideile şi interesele sale de dominaţie mondială. Venită, probabil, dintr-o vinovăţie nerecunoscută a uciderii a milioane de oameni (şi am în vedere nu numai Rusia lui Stalin), această dorinţă de stăpânire, de control a lumii îl face pe Putin să pună la cale un mecanism uriaş de dezinformare şi manipulare. Sute de troli, milioane de euro puşi în joc, zeci de ştiri false trimise zilnic fac parte dintr-un arsenal de luptă ce urmăreşte slăbirea Uniunii Europene.

De fapt, trebuie să recunoaştem, misiunea Rusiei este mult mai simplă decât este pentru Uniune a se apăra. Uniunea este un ansamblu de ţări, deci este mai uşor să se provoace dezbinarea, neîncrederea şi scepticismul. Dacă mai punem la socoteală inerentele tensiuni din Uniune, populismul unora, prostia altora, pesimismul sau scepticismul, lipsa unor mecanisme rapide de acţiune vom vedea cum Rusia se află mereu în avantaj, astfel că, adesea, europenii nici măcar nu realizează care sunt urmările acţiunilor acestui inamic. Spunem uneori că Uniunea este lipsită de eficienţă, fără să realizăm că aceasta este o idee răspândită de ruşi; adevărul este că Uniunea are numeroase mecanisme de acţiune, are milioane sau miliarde de euro alocaţi pentru diferite programe etc. Spunem alteori că Uniunea este lipsită de organizare (de exemplu, în problema migraţiei), trecând cu vederea acţiunile întreprinse, directivele, programele, planurile de acţiune existente în acest scop.

Cred că situaţia cea mai ciudată, dar şi cea mai gravă, pe care o trăim cu toţii în aceste zile este tocmai acest permanent sentiment de neîncredere pe care îl resimţim cu toţii. Manifestanţii francezi cu veste galbene sunt şi ei urmarea dezinformării şi manipulării efectuate de ruşi în ultimii ani, în mod constant. Reţelele sociale franceze sunt împănate de troli care luptă zilnic pentru a-i convinge că Macron este rău şi îngâmfat, că Uniunea este slabă şi neeficientă, că democraţia este proastă. Aceste idei inoculate zilnic, pe toate canalele sfârşesc prin a-i face pe francezi să nu mai ştie ce să creadă. În plus, nu trebuie uitat alt lucru: chiar şi atunci când ai un nivel de trai mare (acei manifestanţi nu ştiu, de exemplu, că în alte ţări nu ai toaletă la şcoală, nu ştiu că nu poţi pleca dintr-un spital fără o infecţie, după cum nu ştiu nici nivelul de şpagă dintr-un tribunal), este simplu să fii convins că îţi merge rău. Cine e de vină? Macron, normal. Uniunea Europeană. Democraţia.

Avem nevoie să întărim mândria de a fi european, dragostea de libertare şi democraţie.

Faptul că fenomenul „vestelor galbene“ spune mai mult despre Rusia decât despre Uniunea Europeană este şi mai evident dacă privim dinspre valori şi principii. În aceste ultime săptămâni, de când au început manifestaţiile de pe Champs-Elysees, foarte rar, spre deloc, s-a făcut trimitere la acest aspect, după mine, esenţial. Atât Franţa, cât şi oricare ţară din Europa, crede în libertate, solidaritate, drepturile omului, dar mai ales crede în democraţie şi domnia legii. Or, manifestaţiile pariziene sunt departe de a se întemeia pe aceste valori. Cred că nici unul din cei care poartă veste galbene nu-şi pune problema dacă nu cumva domnia legii presupune să protestezi, dar să o faci paşnic, fără să distrugi magazine sau maşini parcate. Chiar dacă şi Rusia declară că respectă drepturile omului, poate chiar şi democraţia, este greu de crezut că e o atitudine altfel decât ipocrită şi mincinoasă.

O ultimă problemă vreau să ating sumar: se poate susţine că aceste acţiuni sunt de tip revoluţionar, deci că o schimbare radicală a societăţii se face numai prin revoluţie; astfel, revoluţia nu e paşnică, nu este făcută cu respectarea legilor democratice. Este o problemă interesantă, dar în puţine cuvinte, aş susţine că Franţa anului 2018 nu e pregătită de revoluţie. Cei două sute, o mie, să zicem zece mii de veste galbene adunate la un loc în fiecare weekend nu pot da o revoluţie. Pe de altă parte, nu numai numărul este important: în România au ieşit în stradă sute de mii de oameni, în Turcia au ieşit milioane, dar nu s-a produs nicio schimbare revoluţionară.

Ca să închei, vreau să subliniez din nou importanţa cultivării valorilor şi principiilor care ne fac europeni, care fac din noi spaţiul liber şi democratic cel mai uriaş din lume. Avem nevoie să întărim mândria de a fi european, dragostea de libertare şi democraţie. Avem nevoie să ne învăţăm copiii, să-i educăm pe cei tineri, sau să le explicăm celor în vârstă că a fi european înseamnă a pune la baza oricărei acţiuni libertatea, democraţia, drepturile omului sau domnia legii. Numai aşa vom putea, împreună, contracara războiul hibrid dus pe ruşi împotriva democraţiei europene.