Fandosism

Vorbind cinstit, ca între noi complicii, palavragii şi democraţii de peluză: oare nu ne-am distrus împreună ţara? Unii - gonind milioane, alţii - lăsîndu-se goniţi cu milioanele.

Unii - aplaudînd Europa ca ploaie de supermarket-uri la margine de comună, alţii - cumpărînd laptele, pîinea şi carnea pe care nu le mai au în ogradă dar le pot recolta de pe raft. Şi unii şi ceilalţi - prostindu-ne, rătăcindu-ne în propria şi luxurianta lipsă de gînduri, ca o busolă trufaş lăcuită după îndepărtarea acului.

E tot mai întunecos de limpede că ne-am pus la cale sfîrşitul făcînd aceeaşi mişcare care ne-a dat şi cel mai crunt comunism: dispariţia idealismului, a gîndurilor şi a convingerilor. După joaca de-a marxismul administrat de analfabeţi vreme de 50 de ani, a venit vremea democraţiei promovate de impostori luminoşi. Mental, nu e nici o diferenţă. Dacă lăsăm la o parte priza populară a gîndului ascuns, vorbim de un refuz sistematizat în faţa ideii.

Tot ce a părut, la începutul anilor ’90, un fel de prinde adevărul cu amîndouă mîinile s-a dus în mormînt şi comemorări goale, odată cu regretatul cetăţean Coposu Corneliu. Astăzi, după 30 de ani de declasare trudită, morala, viziunea şi căutarea adevărului s-au profesionalizat. Adică urmează modelul care a dat prostituţiei rolul de trambulină socială şi bîlbîiţilor din unităţile PR funcţii de consilieri politici. Principiile au devenit un preambul al militantismului, o vocaţie antrenată în gym-uri civice şi un furnizor de naivitate, la dispoziţia sforarilor obscuri.

Astfel, proaspăt laureaţii votanţi USR pot deja afla că liderii lor s-au vărsat sub mantia lui Macron, marele visător la abolirea statului naţional, a tradiţiei, egalităţii europene în drepturi şi modestiei democratice - peste tot, cu excepţia Franţei. O veste şi mai interesantă pentru votanţii de virtuţi USR e contactul jovial cu Victor Ponta. Folosind fără permis mîna alegătorilor, Dan Barna a pălmuit amical cadavrele şi trupurile arse la Colectiv. Evident, electoratul USR va reuşi să nu observe mîrşăvia sau, şi mai bine, o va justifica ca act de maturitate democratică.

Discursurile de inaugurat cofetării cu care Şeful Statului vorbeşte de comunism sună mai rău.

Ecluzele s-au deschis. Lumea nouă curge şi inundă maidanul pe care au ţopăit fructuos elitele veterane ale comunismului şi urmaşii lor înşiraţi în ultimii 30 de ani. Dar albia nu s-a schimbat. Nu e mai adîncă şi nu coteşte, rupînd cursul. Bolovănismul a fost înlocuit de formalismul spilcuit. Minciuna a pierdut corpolenţa afişată ca un burdihan de staroste în zi de bowling. În schimb, a cîştigat, pe baza unei diete de clişee aerate, supleţea discursului bancar-euro-corporatist.

Noii tenori excelează în acuarela verbală a plicitisului deplin. Aşa de pildă, fostul simpatizant USL azvîrlit spre Cotroceni de un val emoţional bine provocat. Din motive care îi scapă, Preşedintele a acostat rotunjimile unei cifre şi a decis să mumifice festiv aniversarea a 30 de ani de la căderea comunismului. Asta, într-o ţară care nu mai ştie şi n-a fost ajutată să înveţe adevărul despre comunism, pentru că noul regim era prea ocupat să nu facă şosele, spitale şi şcoli. Sună rău? Sună pentru că autorul acestor rînduri nu e inspirat, ci furios. Dar discursurile de inaugurat cofetării cu care Şeful Statului vorbeşte de comunism sună mai rău. Deşi ceva mai bine decît Pactul Pro-Europa propus de Preşedinte, probabil, pentru a face rost de autografele liderilor de partid.

Dispariţia cunoaşterii şi înlocuirea ei cu religia infinită a circumstanţelor e deja ireversibilă. Nimic nu îşi mai poate recăpăta forma şi conţinutul. Genetica înfiptă în noi de comunism lucrează la mari adîncimi celulare. Educaţia s-a prăbuşit şi barbarizarea a cuprins toate formele vieţii publice, de la limbă la administraţie şi la privirea aruncată miresei înainte de vorba care spune da. Cinismul şi sarcasmul, bogat înzestrate de arta duplicităţii comuniste, înfloresc. Nimeni nu mai vorbeşte fără să insinueze murdar sau să ridiculizeze meschin. Presa e o forjă de afumat suflete şi strîmbat minţi. Seară de seară, figure celebre de călăi acreditaţi învaţă onor naţiunea să fie crudă şi măruntă, să facă din Halep Maica Domnului sau Fiica Satanei, să nu vrea nimic mai mult decît un vole în boaşele vecinului şi să o ia de la cap a doua zi.

În oglindă, pe versantul de confesiune europeană, acelaşi spectacol cu altă recuzită: ura deghizată în demnitate. Aici, se practică un creştinism mobil, de călugări SMURD. Întrebările despre poziţia faţă de PSD şi arestarea lui Dragnea au ajuns un test religios. Ştii sau nu crezul? Nu-l ştii, eşti irecuperabil şi abandonat pe marginea şoselei.

O voce tipică pentru noua evlavie a anunţat recent că a dat, în sfîrşit, de izvoarele mîndriei româneşti. Trei lucruri l-au făcut să se simtă român, fără urmă de jenă sau apăsare: prestaţia lui Iohannis la o sindrofie PPE, vizita Papei şi Dragnea umflat de la domiţil. Ghiveci şi miopie consimţită! Un bun creştin care nu observă că România e grădina Maicii Domnului năpădită de bălării. Şi că românii sînt pîinea lui Dumnezeu în variantă feliată. Acest tip de falsificare virtuoasă face din România un simbol utilitar – medalia auto-decernată înainte de bătălie, pentru merite prealabile. Iar cine instrumentalizează o ţară pentru a da vigoare unei teme, va face neîntîrziat din aceeaşi ţară o întindere fără cetăţeni. Un parc de triere care reţine membrii cultului şi respinge restul.

Ne-am distrus ţara, fără s-o explodăm. Ne-am convertit la fandosism.

Tatonările s-au încheiat. Înlocuirea vechii clase politice e inevitabilă şi se va încheia cu modificări de personal dar nu de structură. În cel mai bun caz, putem spera că noii veniţi nu ştiu sau nu vor afla că sînt pasagerii vechii orbite. Căci, reţeaua de directori, ingineri şi birocraţi ai formulei comuniste a fost trimisă la pensie printr-un ordin de culise şi nu pentru că a fost scuturată de o civilizaţie nouă. Viitorul nostru va croi haine noi vechiului manechin domnitor.

De aici înainte, ne aşteaptă epoca mimetismul ieftin, emfatic şi neputincios. Cu un cuvînt mai nimerit: fandosismul. Am început şi vom continua să preluăm febril prostiile altora. Din acest motiv, relaţia noastră cu UE e şi va fi o bandană strînsă peste turban.

Mostra perfectă vine de la USR care bate galeş din copită şi anunţă un proiect de lege cu ieşire directă la progres imediat: interzicerea fumatului în parcuri. Proiectul tuşeşte încurcat de emoţia debutului. Ar fi fost mai simplu să interzici amplasarea parcurilor în jurul fumătorilor. Dar propunerea USR e neîndoios o bijuterie: ne lipim de Europa imitînd-o la manşete şi maniere. Odinioară, asta a dat francofonia şuie a Chiriţei. Azi, sîntem mai aproape de rîndaşul care se întoarce de la Bruxelles şi, decum intră în ogradă, ordonă soţiei să eticheteze bio gunoaiele cu care hrăneşte porcii.

Viitorul nostru va fi ferit de obişnuinţa de a gîndi în picioare şi cu voce tare. Conformismul va da o dinastie. Mulţi îşi vor purta lanţurile încîntaţi şi vor lăuda noua libertate pe care priponul o va îngădui doar celor cu adevărat dedicaţi sectei. Cînd şi dacă o vor înţelege, va fi prea tîrziu. Dar nu vor înţelege. Am adunat prea mult ireversibil.

Ne-am distrus ţara, fără s-o explodăm. Ne-am convertit la fandosism.