Pe lângă sprijinul preşedintelui R.Moldova, Igor Dodon şi al coloanei a cincea a putinismului de la Chişinău, Vlah mai are un sprijin de nădejde în campania electorală din primăvară în ”oamenii guvernării lui Plahotniuc”, care prin acţiunile lor au dus statul moldovean în pragul disoluţiei.

 

Când afirm acest lucru mă refer la acţiunile constante pe care Irina Vlah le-a pus în scenă împotriva statului moldovean pe durata acestui mandat din postura de guvernator, sub imboldul Kremlinului şi al Ankarei.  Decidenţii politici trecători de pe eşichierul politicii de la Chişinău s-au dovedit incapabili să rezolve problema găgăuză, prin promovarea unor politicieni fideli statului moldovean şi nu intereselor obscure de pe axa ruso-turcă.

În momentul de faţă, Irina Vlah pleacă în cursa electorală din 17 februarie 2019, când şi-ar dori să se desfăşoare alegerile pe teritoriul Autonomiei, drept mare favorită, întrucât are sprijinul lui Igor Dodon şi va supralicita în relaţia cu ”oamenii lui Plahotniuc din PDM”. Nu ştiu în ce măsură ”oligarhul cel bun” îi va mai lăsa mână liberă candidatei lui Dodon (Irina Vlah) în alegerile din Găgăuzia, însă un lucru este cert: nu va mai miza pe o carte pierzătoare, aşa cum a fost în cazul candidatului Nicolae Dudoglu în alegerile din martie 2015.

De asemenea, o necunoscută în jocul electoral din spaţiul găgăuz ar putea rămâne poziţionarea fostului başkan, Mihail Formuzal, despre care presa de la Chişinău a scris prin 2016, că s-ar fi stabilit alături de familie în Germania. Acesta ar putea să redevină un jucător activ în aceste alegeri dacă luăm în calcul afinităţile sale pentru Uniunea Euro-Asiatică a lui Putin şi apropierea de premierul Ungariei, Viktor Orban.

Irina Vlah pare că şi-a centrat demult discursul politico-electoral pe carta anti-unionismului, deşi România alături de UE, Turcia şi Turkmenistan investeşte masiv în educaţia din Găgăuzia. În tot acest joc de lumini şi umbre, un aport deosebit îl va avea Igor Dodon, care prin declaraţiile sale explozive şi prost gândite va asigura un climat permanent al revizionismului găgăuz, lucru atent speculat de Vlah. Când afirm acest lucru, mă refer la încercările repetate de oficializare a drapelului mişcării separatiste din Găgăuzia-”Găgăuz Halkî”, cu acordul tacit al guvernării PDM de la Chişinău.

Citeşte analiza completă pe Jurnaliştii.ro