Mai ales pentru că suntem în plină sărbătoare pascală, săptămâna aceasta şi cea următoare, nu ar fi rău deloc să fim mai buni, mai înţelepţi şi mai prietenoşi cu toată lumea. Inclusiv cu cei care au altă părere. Inclusiv cu cei ticăloşi. Poate că atitudinea mai înţelegătoare, de genul celei practicate de Socrate, adică o atitudine ce presupune bunăvoinţă şi armonie, ne-ar face să vedem mai limpede lumea în care trăim şi asta va contribui la a face lumea mai bună.

            Accentul acesta pus pe înţelegere urmăreşte un fel de privire dezangajată, ca un fel de încercare de căutare a unei distanţe potrivite între obiect şi subiect. Este adevărat că secolul 20 ne-a învăţat că indeterminarea este o lege universală, aşadar că o separare absolută între obiect şi subiect nu este posibilă, totuşi cred că secolul 21 ne poate da înţelepciunea necesară ca să găsim nu ceva absolut în cunoaştere, ci ceva firesc, natural în ce priveşte relaţiile dintre oameni.

            Poate că o privire mai prietenoasă ne va face să vedem părţi bune acolo unde anterior am văzut părţi urâte sau să vedem aspecte pe care le credeam definitiv pierdute. Alteritatea, ca şi orice altceva, se contruieşte tocmai pe această comunicare înţelegătoare a fiecăruia dintre noi.

            Deoparte de a se aduce critici, de exemplu, opoziţiei că ,,nu face nimic”, departe de a vedea Mişcarea România Impreună sau mişcările de apărare a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti ca pe nişte pericole, cred că ar fi bine ca cei care înjură nonstop să aibă o privire înţelegătoare şi prietenoasă aruncată asupra întregului tablou. Inlusiv asupra lor. De multe ori, acea expresie pe care o spun copiii, în jocurile lor atât de pline de miez, cum că ,,cine spune ăla e”, se dovedeşte adevărată în nenumărate cazuri.

            Poate că o distanţă potrivită pentru a înţelege mai bine lucrurile ar putea arăta pericolul demersurilor pentru modificarea Constituţiei, falimentul în care ne afundăm, încet dar sigur, pe plan economic şi social. Poate că o privire înţelegătoare va putea să-i facă, de exemplu, pe experţi şi pe spcialişti să propună acele măsuri necesare pentru evitarea dezastrului sistemului de sănătate sau al celui educativ.

            Voi fi desigur întrebat unde sunt acei specialişti, căci decidenţii sunt fie înregimentaţi politic, fie afiliaţi sau simplii simpatizanţi ai partidelor de guvernământ. Răspunul meu este că în fiecare instituţie şi organizaţie, de exemplu, la ANAF, există nenumăraţi specialişti ce lucrează onest şi au cunoştinţele necesare. Forţa lor, deşi tăcută în general, va putea contribui la îmbunătăţirea climatuluui social şi economic.

            Închei cu o referire la ideea marelui matematician şi filosof Leibniz, după care lumea în care trăim este cea mai bună dintre toate lumile posibile. Cred că el are dreptate în sesnul că fiecare dintre noi, prin înţelegere şi armonie, are dreptul şi datoria să facă tot ce poate pentru ca lumea noastră să fie cea mai bună dintre toate lumile posibile.