Este evident faptul că am în vedere aici următoarele complexe politico-mediatice: Intact-PC, OTV-PPDD (deocamdată trecut în adormire) şi RTV-PSD, ale căror patroni au ajuns în Parlamentul României. Nu resping exprimarea partidelor prin diferiţi vectori mediatici. Să ne amintim că în anii ’90 cele mai importante formaţiuni politice aveau ziare –  PDSR avea publicaţia Azi, PNŢCD avea Dreptatea ş.a.m.d. Nimic anormal.

În prezent, problema este că vectorii media ce fac servicii partidelor din complexul căruia îi aparţin susţin că sunt „independenţi”, „obiectivi”, chiar „liberi”. De ce le-o fi dispărând decenţa din anii ’90? Ar trebui să  titreze clar: „oficios al Partidului  X”. Jurnaliştii de acolo şi-ar asuma deschis subiectivitatea şi dependenţa, fapt ce i-ar face mai liberi.