Coaliţia PSD-ALDE se apropie de obştescul sfârşit. Ce urmează? (I)

Întrebarea nu mai e dacă se va rupe coaliţia PSD-ALDE, ci când se va întâmpla acest lucru. Probabil în maximum două săptămâni. Cinci evenimente importante vor precipita destrămarea coaliţiei: remanierea guvernamentală, starea economiei, preluarea preşedinţiei UE, presiunea dinspre CE şi intrarea în an electoral. Le vom analiza pe fiecare în parte, dar concluzia este una clară. Ne pregătim de schimbarea regimului politic.

La noi coaliţiile nu durează mai mult de un an, doi. Amintirea ruperii USL, în ciuda declaraţiilor de iubire dintre Ponta şi Antonescu, este proaspătă. A fost generată tot de evenimente dramatice precum „marţea neagră”. Iar acum avem multe zile negre, care nu au cum să nu sape actuala coaliţie.

Remanierea guvernamentală

În ultimele două săptămâni evenimentele s-au precipitat în ritm alert. Remanierea este anunţată pentru săptămâna următoare, probabil miercuri, dar există mari probleme în coaliţie relativ la ce miniştri vor fi remaniaţi. ALDE a declarat că proprii miniştri vor rămâne, fiind performanţi. Adică nu se supun evaluării realizate de premierul Dăncilă şi Darius Vâlcov. Sunt guvern în guvern. Dar Dragnea şi Dăncilă anunţă că principala evaluare va fi pe capacitatea lor de comunicare. Ministrul de eEterne, Teodor Meleşcanu, nici n-a comunicat, nici n-a făcut mare brânză în plan extern. Probabil mai puţine vizite externe comparativ cu unii parlamentari. În plus, a refuzat s-o însoţească pe Viorica Dăncilă în multele vizite externe ale domniei sale. De ce? Să nu se facă şi el de râs? Nu văd cum poate fi iertat pentru această „frondă”. Anton Anton, ministrul Economiei din partea ALDE. Nici nu l-am văzut la faţă de când e ministru, nici nu vrea să dea aviz legii privind Fondul Suveran de Investiţii, care stă pe loc din această cauză. Despre Viorel Ilie, ministru pentru relaţia cu Parlamentul, nu ştim decât că a fost salvat de votul din Parlament de la o anchetă penală, în care a fost condamnată zilele trecute şefa lui de cabinet. Gabriela Gavrilescu este, adevărat, mai vocală. Ca realizare poate bifa vizita recentă în Insula Paştelui. Pe banii noştri, bineînţeles. A vrut să stabilească legături „comerciale” cu statuile din această insulă. Va înghiţi Dragnea această „evaluare”? M-aş mira.

Bomboana pe coliva evaluării o reprezintă ministrul Justiţiei, Tudorel Toader. Tăriceanu transmite şi public, nu numai între patru ochi, că ministrul Justiţiei trebuie să fie un specialist cunoscut, fără carnet de membru de partid, şi care să nu dea OUG pentru amnistie şi graţiere. Adică Toader. Dar nu este ministerul ALDE, ci al PSD. Mai ales după lansarea revocării lui Augustin Lazăr, când şi-a ridicat o ţară în cap, de la magistraţi, preşedintele Iohannis, până la manifestanţii din stradă, Dragnea îl vrea remaniat cu siguranţă. Mai ales pentru motivul că nu dă naibii, odată, OUG-ul de graţiere şi amnistie. Faptul că Toader aruncă în seama Parlamentului vina respingerii de către CCR a majorităţii prevederilor nou introduse în Codurile Penale, l-a făcut pe Dragnea să exclame public: „ne critică, să se aşeze la coadă”. Cum mulţi lideri PSD nu-l iartă nici ei pe Toader, pentru că nu vrea să dea OUG pe amnistie şi graţiere, iată încă un motiv serios de scandal în coaliţie.

Starea economiei

Scrisoarea trimisă la Bruxelles de către ministrul Finanţelor, Orlando Teodorovici, a căzut ca un trăsnet şi în capul lui Tăriceanu, nu numai în capul salariaţilor bugetari. Care nu ştia nimic de posibilitatea îngheţării salariilor şi a disponibilizărilor ce ar urma să se producă. Ce copreşedinte al Coaliţiei mai este, dacă nu este ţinut la curent cu astfel de probleme grave? Aşa ceva nu se poate ierta. Vineri, Dragnea a discutat 6 ore cu Teodorovici despre problemele finanţelor publice, mai ales în zona veniturilor administraţiilor locale, care nu mai au bani după ce şi-au dublat sau triplat salariile. Execuţia bugetară la august ne arată un deficit bugetar de 14 miliarde lei, iar la septembrie nu se ştie, pentru ca Finanţele nu au curaj să o publice. O ştie însă Dragnea şi este disperat. Nimeni nu se autoiluzionează că Teodorovici a minţit în scrisoarea trimisă la Bruxelles. În aceste condiţii, eşecul programului de guvernare le ridică mari semne de întrebare celor de la ALDE, dacă are rost să deconteze şi ei alături de PSD acest eşec de proporţii.

Preluarea preşedinţiei UE

A căzut ca o bombă în capul lui Dragnea ultima declaraţie a lui Tăriceanu: „în condiţiile războiului politic total din aceste luni, România nu este pregătită să preia preşedinţia Consiliului UE”. Acesta a şi reacţionat violent, cerându-i lui Tăriceanu explicaţii. Declară Dragnea: „Guvernul este pregătit, Camera Deputaţilor este pregătită”. Şi cine nu este pregătit, Senatul? Nu România preia preşedinţia UE, ci actualul guvern, şi actualele instituţii principale ale statului. Ce explicaţii mai vrea Dragnea, când e clar că actualul guvern este format din analfabeţi politic, care nu au cum să gestioneze dosarele UE, dacă pe cele de acasă nu sunt în stare să le rezolve. Dacă preluăm preşedinţia UE cu actualul guvern, ne vom acoperi cu toţii de ridicol, inclusiv ALDE şi Tăriceanu. Asta a vrut să transmită şeful ALDE, în limbaj mai elegant.

Presiunea dinspre CE

Ultimele declaraţii şi acţiuni ale CE nu lasă vreo speranţă că România nu va fi sancţionată, cel puţin la nivelul imaginii. MCV-ul şi rezoluţia Parlamentului European aşteptate pe 13 si 14 noiembrie, vor fi devastatoare pentru imaginea publică a României, în prag de preluare a preşedinţiei UE. Mai ales după episodul revocării lui Augustin Lazăr. Daca la cererea lui Iohannis, Parlamentul European înclina sa nu mai voteze rezoluţia împotriva Românei, apoi s-a răzgândit. Ce credibilitate ar mai putea avea România când va prelua preşedinţia UE? Zero! Şi, bomboana pe colivă, ALDE-Europa ameninţă pe ALDE-Tăriceanu cu excluderea din partidul mamă, o lovitură năucitoare pentru Tăriceanu, acum în prag de alegeri europarlamentare. Aşa se explică cererea lui Tăriceanu pentru discuţii cu oficialii UE, discuţii de care Dragnea nici nu vrea să audă.

Intrarea în an electoral

Partidele noastre şi-au format un reflex. Cu un an înainte de alegeri pleacă de la guvernare şi lasă pe alţii să-şi frângă gâtul cu problemele moştenite. Pentru ca apoi să ţipe în gura mare că doar ele sunt capabile să conducă ţară. Guvernul Cioloş este o ilustrare perfectă a celor spuse. Aşa vor să facă şi acum, mai ales că până la campania pentru europarlamentare, un baromentru sensibil al încrederii de care se mai bucură partidele, mai sunt doar 6 luni. N-ar fi de mirare ca şi Dragnea să fie bucuros dacă ar scăpa de sarcina îndeplinirii unui program de guvernare fantezist, alcătuit de Darius Vâlcov.

Dragnea este încolţit

A deschis prea multe fronturi pe care nu are cum să le ducă. Contestat din interior de persoane importante în ierarhia partidului, la cuţite cu justiţia şi magistraţii, ameninţat de apelul în dosarul „Bombonica”, fără niciun fel de comunicare cu preşedintele Iohannis şi cu UE, aproape fără majoritate parlamentară. Cu proiecte legislative blocate în parlament sau trecute la limită, Dragnea şi-a auto caracterizat situaţia politică: „demonizare, demonizare, demonizare”. Nu mai poate ieşi public nici măcar la începerea anului şcolar sau universitar, de frica huiduielilor. Dragnea ar fi fericit să scape de o guvernare căreia nu-i mai poate face faţă, dar nu vrea să plece din politică „ca prostul”. Dar cum să plece altfel, când mulţi disidenţi din PSD şi o parte importantă a societăţii îi cer să plece?

În următorul articol voi comenta ce soluţii de rezolvare a crizei politice există.