Câteva motivaţii, nu şi scuze, ar putea fi totuşi inventariate. Dl. Băsescu a venit la televiziunea sa favorită pesemne epuizat de îndelungata întrevedere cu cetăţeana pe care se dă de ceasul morţii să ne-o prezinte drept produs politic valid. O face, supralicitându-i firavele şi atât de controversatele succese guvernamentale şi ascunzându-i răsunătoarele eşecuri pe care le decontează acum cu asupra de măsură PDL-ul de care s-au lepădat atât dl. Băsescu cât şi favorita domniei sale.Un partid pe care îl sfidează din interior aghiotantul amândurora, dl. Emil Boc, primarul clujean mic la stat, mare la sfat, imoral cum n-a mai stat.

Preşedintele a venit la b1tv euforic din dragoste de blonde vopsite şi din cale afară de entuziasmat de felul în care i-a deschis ochii asupra modului în care şi-a construit imperiul media Dan Voiculescu jurnalistul Stelian Negrea. Atât de entuziasmat încât nu mai e în stare să observe că televiziunea ce îl găzduieşte frecvent e rezultatul unui transfer, dacă nu financiar oricum de personal  dinspre Dan Voiculescu către Sorin Oancea şi asociaţii, cu toţii până acum vreo doi-trei ani anti-băsişti feroce, răspopiţi din motive numai de ei ştiute.

A mai venit dl. Băsescu la televiziunea din Calea Victoriei lipsit de realism şi deloc pregătit pentru o analiză echilibrată şi nepartizană a peisajului politico-economic românesc al momentului. Incapabil să-şi cenzureze resentimentele la adresa intelectualilor şi tehnocraţilor. Resentimente de vaporean dintr-o bucată ce-i sunt specifice, pe care le-a exhibat periodic în cei zece ani de mandat şi cărora le-a pus bemoli doar atâta vreme şi numai atunci când o parte dintre oamenii cărţii i-au fost aproape, asigurându-i o aură de respectabilitate. Ele au reizbucnit acum, în momentul în care, rând pe rând, aceştia părăsesc Partidul Mişcarea Populară ai cărui co-fondatori sunt, dezgustaţi de clientelismul şi impostura ce i-au devenit marcă de identificare la nici un an de la crearea lui din ordinul şi cu binecuvântarea anticonstituţională a d-lui Băsescu însuşi. Un clientelism şi lichelism pe care dl. Băsescu, selectiv cum ştim, nu le bagă în seamă câtă vreme nu îi sunt profitabile.

Şi pentru ca meniul să fie complet, dl. Băsescu a căzut prea uşor în înclinaţia spre bârfă a pseudo-jurnalismului cu parfum de mercenariat al Mădălinei Puşcalău, ea însăşi mostra perfectă a transferului de conştiinţe dinspre Antene înspre b1tv despre care vorbeam mai sus.

În astfel de condiţii şi doar aşa se explică de ce Traian Băsescu a irosit muniţie şi timp de emisie fixându-şi în cel mai neinspirat chip cu putinţă drept ţinte vii pe toţi acei candidaţi ce aleargă pe culoarul dreptei, aşa cum pretinde că o va face şi favorita domniei-sale, Elena Udrea. Aproape uitând că, dacă tot mai forţează o dată limitele Constituţiei şi încalcă regulile echidistanţei politice de care nu i-a păsat de fapt niciodată, firesc ar fi să îşi pună la bătaie capitalul politic şi capacităţile de influenţare asupra electoratului, multe-puţine cum or mai fi ele, încercând să diminueze şansele de câştig ale candidatului unic al stângii, Victor Ponta.

Pe acesta s-a mulţumit să îl mai încadreze o dată în regnul animal, gratulându-l, spre deliciul suburban al zgomotoasei moderatoare, cu numele de “pisicuţ”.  Cuantumul de originalitate al apariţiei televizate de acum o săptămână a preşedintelui  Băsescu s-a concentrat, în schimb, într-o bârfă groasă şi într-un străveziu căutat în papură al defectelor reale sau inventate ba ale lui Klaus Johannis, ba ale Monicăi Macovei, ba ale până mai ieri “candidatului ideal”, azi umilitul Cristian Diaconescu, faţă de care preşedintele s-a comportat în cel mai neloial şi josnic mod cu putinţă, ba ale lui Mihai Răzvan Ungureanu. Totul făcut cu unicul şi minorul scop de a-i emite certificat de high quality decoltatei doamne Udrea. Care, dacă ar fi să îl credem pe dl. Băsescu, e rezultatul unificării controlate de la Cotroceni a Soarelui şi a Lunii, a competenţei şi frumuseţii, a priceputului la politică internă şi externă, a inteligenţei şi a stomacului gros.

Prestaţia de săptămâna trecută a d-lui Traian Băsescu a determinat reacţii dintre cele mai dure nu doar din partea acelor comentatori pentru care orice ar face şi ar spune preşedintele înseamnă prilej de critică. Analiştii, chiar şi cei apropiaţi preşedintelui, nu şi-au ascuns deloc dezamăgirea. Urmare “dezvrăjirii”, unii, mai iuţi din fire, s-au grăbit să scrie texte usturătoare ori editoriale melancolic-ultragiate, şi unele, şi altele lesne încadrabile în categoria Adio la Băsescu.

Până la urmă nu această dezvrăjire târzie contează. Indiferent dacă, după încheierea mandatului, se va dedica nepoţilor, aşa după cum ne-a anunţat miercuri sau se va mai răzgândi o dată, aşa după cum îi este firea, şi va mai vrea să joace vreun rol în viaţa publică, nu viitorul politic, oricum neinteresant şi cam la fel de ceţos precum cel al etern arogantului şi ironicului nemântuit în pofida bărbii şi a lunilor de recluziune forţată Adrian Năstase, e preocupant pentru noi la ora actuală. Ci faptul că, în loc să contribuie la întărirea şi unificarea Opoziţiei, aşa cum ar fi normal, Traian Băsescu îi amplifică disensiunile şi adversităţile şi îi stimulează incapacităţile de coagulare, ba chiar tentaţia de auto-devorare.

Sprijinul agresiv şi nejustificat politic acordat atât de puţin popularei Elena Udrea riscă să se transforme într-o nedorită primă electorală intrată pe cardul de prezidenţiabil al lui Victor Ponta. Care, pe fondul anormalei clarificări prin multiplicare a personalităţilor Opoziţiei şi cu concursul nemijlocit al televiziunilor prietene experte în manipulare, îşi sporeşte cu fiecare zi ce trece şansele de a fi viitorul preşedinte al României. Chiar dacă până azi programul lui electoral se rezumă la stimularea creşterii consumului personal de popcorn. Deşi în urmă cu două zile şi această “linie directoare” a fost supusă revizuirii. Oricum, după noiembrie 2014 nu e deloc exclus ca dl. Ponta să le ceară românilor renunţarea la Coca-Cola şi descoperirea savorii kvassului.