E uimitor că preşedintele Iohannis şi-a abandonat joi, pentru prima oară în viaţă, lentoarea caracteristică, semnând cât ai zice peşte decretul de revocare a ministrului justiţiei, Stelian Ion?

Deloc. Premierul îl dăduse ieri afară pe ministrul justiţiei, înlocuindu-l cu sulfurosul Lucian Bode. Or, multe indicii probează că demersul a avut loc sub patronajul preşedintelui Iohannis. Şeful statului şi-a întrerupt miercuri eternul său concediu spre a rosti, perfid, un discurs reformisto-împăciuitor, menit să mascheze propriul rol decisiv în declanşarea iminentă a unei crize guvernamentale şi să mimeze ”preocuparea” lui pentru bunăstarea românilor.

Florin Cîţu ştia bine ce face demiţându-l pe ministrul justiţiei, aşa cum şi patronul său de la Cotroceni era edificat, înaintea discursului său demagogic şi ipocrit la maximum, ce e în joc şi cum se vor poziţiona aliaţii ca să câştige marele pot.

Tezaurul din peşteră şi nada aruncată românilor

Căci miza pentru preferatul preşedintelui la cârma PNL, ca şi pentru cleptocraţia dindărătul lui nu e mult şi fals invocatul ”interes al românilor”. E puterea. Şi pentru hoţi, e blocarea reformei în justiţie, care să facă imposibil furtul banului public, înmulţit, miraculos, cu cele 50 de miliarde de lei ai ”programului de investiţii destinat infrastructurii comunităţilor locale”, de transpus de anul viitor sub pomposul nume de Planul Naţional de Investiţii „Anghel Saligny”. Ar fi vorba, oficial, de investiţii la nivel local, de sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare în localităţile României, de drumuri şi de extinderea sistemului de distribuţie a gazelor naturale în localităţile din ţară.

E nevoie de toate acestea? Bineînţeles! Dar nu şi de iluzii sau de o Fata Morgana. Or, tocmai aceasta s-ar ivi, dacă a finanţa binefacerile cu care sunt momiţi românii, şi mai ales primarii lor, e a deschide peştera lui Ali Baba şi a plasa în ea comoara finanţatoare acumulată din sudoarea contribuabililor, spre a fi furată de cei 40 de hoţi. Pardon, de cei vreo 40.000, cât ar putea să numere cleptocraţia dintre Carpaţi şi Dunăre. Ca să nu se întâmple acest jaf uriaş, românii ar avea nevoie de o democraţie veritabilă şi de un stat de drept autentic, în care puterile să fie realmente împărţite iar justiţia independentă cu adevărat. Pe scurt, ar avea nevoie, între altele, de procurori cinstiţi.  Aici au intrat în joc Stelian Ion şi USR-PLUS.

Care, după vreo 30 de ani de postcomunism devalizînd ţara şi banul public, s-au ales promiţând reforma menită să le dea în fine românilor o justiţie aptă să combată marea corupţie.

Despre ce e vorba în propoziţie

Dar cui îi convine o justiţie onestă? Cui îi convin magistraţi care să nu fie sub controlul politic al guvernanţilor? Celor care n-au sabotat numirea, de către Stelian Ion, a noilor procurori anti-corupţie independenţi de la DIICOT şi DNA. Şi celor care au susţinut desfiinţarea SILJ în forma, credibilă, propusă de ministrul justiţiei. Iată de ce s-a trezit Stelian Ion persecutat. Îl prigonesc ”gruparea Grivco” şi ceilalţi abonaţi la căpuşarea banului public tocmai pentru competenţa, rigoarea, tenacitatea şi perseverenţa sa în sfera reformării justiţiei.

Prin urmare, preşedintele a minţit când a afirmat că ”perioada luptelor electorale s-a încheiat, guvernarea nu este despre competiţia dintre un partid sau altul, nu este despre competiţiile din interiorul partidelor sau cele dintre un lider sau altul”. Căci, din păcate este. Acesta e tristul adevăr.

Guvernarea şi legiferarea nu sunt defel, în acest moment, în România, cum afirmă Iohannis, ”despre a face politici publice pentru români”. Sunt despre cum să se perpetueze cleptocraţia la putere şi la sursele de bani publici, în frunte cu un ins ca Florin Cîţu, care n-a avut probleme să-i mintă pe români în chestiunea închisorii americane pentru băut la volan. Şi care, în episodul consilierei guvernamentale puse să muncească în folosul ambiţiilor lui politice din partid, Cîţu a dovedit că n-are probleme fie să-i fure el însuşi pe români, fie să admită să fie furaţi.

Necerându-i în masă demisia, după acest furt, naţiunea a dovedit că, de această dată, s-a lăsat minţită lesne, dacă nu şi cu mare plăcere, de un ins care a mai fugit şi din SUA cu banii altora, dar a ajuns, totuşi, premier. Ceea ce probabil că-l încurajează să ţintească în continuare până la stele. 

 

Românii şi partidele

Înseamnă toate acestea că poporul se va lăsa minţit la infinit? Ori că USR-PLUS ar fi uşă de biserică? Defel. Politicianismul, demagogia şi ipocrizia nu fac casă bună doar cu PSD şi AUR. Ori cu PNL, mai ales câtă vreme e condus de Cîţu. USR-PLUS ar fi trebuit să pună demult piciorul în prag şi capăt unei coaliţii toxice, atâta vreme cât la butoanele executivului e ceea ce pare a fi nu doar un mincinos cu aplomb, ci şi un mare meşter în a fura şi a escroca.

Dar guvernarea e dulce. Dulce ca mierea e, spre a aminti de minunatul roman al lui Petru Popescu, şi glonţul patriei. Pe cine va culca acest glonţ politic la pământ? Naţiunea, dacă se va mai lăsa minţită de cei 40.000 de hoţi. Pe un partid ca USR-PLUS, dacă insistă să rămână la guvernare în baza altui compromis oneros, acceptând mârşava substituire, ca în cazul lui Vlad Voiculescu, a lui Stelian Ion. Căci electoratul va simţi impostura şi n-o va lăsa nepedepsită.

Pe moment, USR-PLUS nu se bucură de popularitatea pe care o merită un partid cu adevărat reformator şi modernizator de ţară. Majorităţii nu-i convin abjecta obedienţă faţă de ideologii corectitudinii politice şi derapajele către extrema stânga ale unora din dregătorii userişti.

Dar şi mai puţin le place calea spre jaful de mari proporţii pregătită de vasta operaţiune de minţit, îmbrobodit şi aruncat praf în ochii românilor, îndemnaţi să creadă că Stelian Ion ar fi ”blocat”, chipurile, ”dezvoltarea României”. Sau ”activitatea guvernamentală”, neştampilând proiectul de OUG pentru programul Anghel Saligny. Pentru care, în  fapt, nu i s-a dat, vădit, timp suficient. Sau că Stelian Ion nu ar fi ”reuşit desfiinţarea SILJ”. Nu e adevărat. E invers.

Realitatea e la antipodul pretenţiilor demagogice ale camarilei premierului. Care a pus piedici coaliţei guvernamentale şi când l-a dat afară, pe nedrept, pe reformistul Sănătăţii, Vlad Voiculescu, şi când oamenii săi din PNL s-au înţeles cu UDMR să determine eşecul proiectului ministrului Stelian Ion de a lichida secţia de investigare a infracţiunilor din justiţie. Ce reiese?

Că are loc o vastă operaţiune de cosmetizare, escamotare şi dezinformare, menită să camufleze că, în fapt, cleptocraţia şi marea corupţie pe care Stelian Ion voia să le combată blochează dezvoltarea, modernizarea, europenizarea şi accesul ţării, prea îndelung furate, la prosperitate.

Congresul PNL ar putea aduce o clarificare, dacă, în ciuda neajunsurilor lui, Ludovic Orban câştigă disputa cu Florin Cîţu, aşa cum ar fi bine pentru ţară şi pentru Europa. Până atunci, moţiunea de cenzură ar putea fi o cale bună de a sili PSD să-şi scoată masca şi să arate naţiunii fie că a rămas fidelă propriei naturi şi, deci, şi cleptocraţiei, fie că şi-a schimbat şi năravul, odată cu părul. Dar niciun demers, moţiune sau alegere internă nu vor soluţiona problema ţării, dacă românii nu se activează, înţelegând care e miza aflată în potul potenţat de uriaşele fonduri europene. Sesam li se va deschide cacialmiştilor, dacă naţiunea nu se mobilizează, arătând hoţilor pisica, ori de cîte ori o mint, o pradă şi iar o mint, dând vina pe victimă, spre a-i face scăpaţi pe făptaşi. 

 

Petre M. Iancu - Deutsche Welle