Audierile miniştrilor cabinetului Orban II în comisiile parlamentare de specialitate au dat prilejul unui festival de demagogie jucată diletantistic de unii reprezentanţi ai PSD şi USR. Dacă din partea celor dintâi nu era de aşteptat altceva decât circ, surprinzător a fost ca aceştia din urmă să se ralieze (din nou) poziţiei PSD împotriva PNL.

De această dată chiar mai strident decât în toamnă, când timp de două săptămâni după demiterea guvernului PSD prin moţiune de cenzură, USR a preferat ca Viorica Dăncilă şi camarila ei să rămână la Palatul Victoria şi la conducerea ministerelor ca interimari până la nişte alegeri anticipate al căror grafic de desfăşurare nu era în octombrie 2019 cu nimic mai clar decât acum. Pe iluzia deşarte a unor anticipate lesne de pus în practică s-a întemeiat la finele anului trecut o gravă eroare de judecată politică din partea conducerii USR.

Perioada în care USR şi PSD s-au aflat pe aceeaşi lungime de undă, fie şi conjunctural, împotriva unui guvern asumat de PNL, a penalizat USR la capitolul credibilitate cu trei luni în urmă. PSD mima chiar o întoarcere complice a favorului, folosindu-şi majoritatea parlamentară pentru a introducere pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor două iniţiative legislative promovate de USR, anume proiectele de lege privind impozitarea pensiilor speciale şi alegerea primarilor în două tururi de scrutin. A le introduce pe ordinea de zi a camerelor Parlamentului pe care le controlau nu-i costa nimic pe oamenii lui Ciolacu, în schimb blatul (un cuvânt la modă) între USR şi PSD l-a costat pe Barna procente bune la prezidenţiale, câteva săptămâni mai târziu.

Revenind în realitatea curentă, PSD a reuşit, cu ajutorul USR, să transforme audierile miniştrilor PNL într-un spectacol ieftin care a scârbit şi mai mulţi cetăţeni de tot ce înseamnă politică. Iar vocea care s-a evidenţiat prin stridenţă, deşi concura cu două dintre referinţele în domeniu – Olguţa Vasilescu şi Orlando Teodorovici – a fost cea a deputatei Cosette Chichirău de la USR. În calitate de membru în Comisia pentru buget, finanţe şi bănci din camera inferioară a Parlamentului, doamna deputat de formaţie economist din Iaşi i-a reproşat ministrului propus Florin Cîţu că ar fi „tocat PSD” pe motiv că face promisiuni electorale în condiţiile în care nici liberalii n-ar fi mai breji. Mai pe româneşte, îi scotea ochii că nu a anunţat tăierea tuturor cheltuielilor bugetare angajate de guvernul PSD, precum majorarea pensiilor, fapt care ar fi generat psihoză în masă şi revenirea pe val a PSD în anul electoral 2020.

Un parlamentar USR erijat în avocat al PSD arătând acuzator către un ministru PNL că umblă prin târg cu ocaua mică este un nou Everest, în cel mai bun caz, al neghiobiei politice, de care ipocrizia nu stă deloc deoparte. Într-o tiradă răstită, Cosette Chichirău i-a acuzat pe liberali de blat, noul cuvânt-fetiş în USR, anume că ar fi sacrificat alegerile locale în două tururi pentru alegerile legislative anticipate. „Când veţi face un blat pentru autostradă în Moldova, când veţi face blat pentru digitalizarea administraţiei, când veţi face un blat pentru spitale?” încheia doamna Chichirău în delir demagogic pe teme locale cu care spera să puncteze în circumscripţia electorală unde îşi îndreaptă atenţia în 2020.

Pe iluzia deşarte a unor anticipate lesne de pus în practică s-a întemeiat la finele anului trecut o gravă eroare de judecată politică din partea USR.

Virulenţa doamnei Chichirău la adresa liberalilor se poate explica prin faptul că o paşte, foarte probabil, o înfrângere la scor în alegerile locale din municipiul Iaşi, la care şi-a anunţat intenţia de a candida din partea USR pentru funcţia de primar. Este acum de domeniul evidenţei faptul că actualul primar, Mihai Chirica – neafiliat politic după excluderea sa din PSD în februarie 2018 – va candida pentru un nou mandat, de această dată din partea PNL. Toţi cei cu capacitate de înţelegere a politicii româneşti puteau să intuiască acest deznodământ conturat încă de pe 24 ianuarie, când Chirica a fost amfitrionul ceremoniei de ziua Unirii Principatelor, la care marile vedete au fost preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Ludovic Orban.

Opinia mea personală este că USR in corpore nu a bătut palma cu PSD pentru susţinere reciprocă. Orice observator de bună credinţă remarcă faptul că doamna Chichirău nu reprezintă opinia dominantă în partid, cea a din jurul lui Dan Barna, cu care s-a duelat pentru funcţia de preşedinte al USR. Învinsă de acesta în competiţia internă, Cosette Chichirău a reacţionat nu tocmai cavalereşte, atacându-l la baionetă cu fiecare prilej, chit că avea sau nu argumente fondate. De pildă, reproşul pe care i l-a adus după campania prezidenţială că ar fi trebuit ca Barna să vizeze mai degrabă locul I în cursa pentru Cotroceni, spunând electoratului de ce este el mai bun decât Iohannis, şi nu să pună tunul pe candidatul PSD pentru locul II. Am spus-o şi cu alt prilej că argumentul merge pe o logică de gospodină care citeşte citate motivaţionale, pentru că electoratul la care USR are trecere este cel mai vehement împotriva PSD. Însă a devenit recent un pattern ca doamna Chichirău să propună menajarea PSD.

Cei mai mulţi parlamentari USR pot fi caracterizaţi ca bine intenţionaţi, dar imberbi, lipsiţi de maturitate politică. Un sfat gratuit (în sensul de nesolicitat) pe care l-aş oferi tânărului deputat Claudiu Năsui este să nu se mai aşeze pe scaunul de lângă Teodorovici la şedinţele televizate. Formatul dreptunghiular al ecranelor TV sau mobile pe care urmărim imaginile video îi obligă pe cameramanii care filmează şedinţele să încadreze orizontal două sau trei persoane. Şi oferă un instantaneu la minut foarte dezavantajos pentru partid ca un deputat USR să-i ceară socoteală lui Cîţu despre deficit, în timp ce Teodorovici rânjeşte cu satisfacţie aprobatoare de lângă Năsui. Efectul de framing, pentru cunoscători.

Cât despre Cosette Chichirău, poate că rezultatul previzibil al alegerilor locale din municipiul Iaşi îi va da întreaga măsură a abilităţilor sale politice. Iar războiul total pe care îl promovează în USR ca mod de abordare a activităţii parlamentare, fără tactică şi deschis simultan pe toate fronturile, nu-i va mai amăgi pe unii membri să-l considere „alternativa” dezirabilă.