Sus-numita a dovedit cu vârf şi îndesat, aproape zilnic, din 27 mai încoace, că deţine toate aptitudinile posibile în vederea redactării fără probleme a unei teze despre cât de lipsit de orice urmă moralitate, de defectiv de o minimă şi elementară doză de bun simţ, de respect faţă de electorat, politicianul român de astăzi. Ar putea-o face fructificând la maximum faptele şi experienţa proprie.

După ce s-a lepădat fără să-i pese de cadavrul politic al lui Liviu Nicolae Dragnea, infractorul fără sprijinul căruia fosta gospodină cu pretenţii de cadru didactic la un amărât, năpăstuit liceu industrial din Videle, d-na Dăncilă a profitat de toate oportunităţile posibile spre a-şi întări poziţia în partid. A dobândit şi a acumulat cu o repeziciune remarcabilă funcţii. Şi a făcut-o nu oricum, ci tenace, probând aptitudini de carnasieră flămândă. Iar acum este gata să facă orice doar ca să le păstreze. A încălcat şi încalcă zilnic legi, cutume, de bun simţ nici nu poate fi vorba. Îşi bate joc în văzul lumii de tot ceea ce înseamnă Constituţie. Una spune azi şi alta mâine. Minte cu o uşurinţă aiuritoare. Îşi schimbă intenţiile şi practica politică cu aceeaşi frecvenţă cu care îşi schimbă broşele. Îşi bate joc fără să-i pese de ţară, o tranzacţionează cam tot la fel cum le vinde posturi guvernamentale iluzorii trădătorilor de joasă speţă de genul Cupa, Gavrilescu, Băişanu, recrutaţi din pe zi ce trece tot mai minusculul şi destructuratul ALDE. Se prezintă în faţa lumii şi trimite la Cotroceni inacceptabile propuneri de remaniere, în dispreţul articolului 85 din Legea fundamentală a ţării. E gata să sacrifice ceea ce a mai rămas încă nefăcut praf din sistemul naţional de educaţie plănuind să o numească în postul de ministru pe o individă oarecare cu numele Gavrilă, în fapt o insipidă ce nu s-a făcut remarcată decât prin traseism politic. În fruntea Internelor, transformat de Carmen Dan din minister într-un club de întâlnire al interlopilor, voia să plaseze un imoral care s-a pensionat , fiindcă o lege strâmbă i-o permite, la doar 39 de ani. Aceeaşi V. V. Dăncilă mai are şi neobrăzarea crasă de a pretinde că numai ea şi semi-analfabeţii din PSD ce încă fac zid în jurul ei doar fiindcă astfel ar mai putea deţine o vreme privilegii şi funcţii, ar avea capacitatea să salveze România de la dezastrul cu minuţie pregătit din ianuarie 2017 încoace de guvernarea PSD-ALDE.

Nu m-a mirat defel să aud în cursul zilei de miercuri că doamna Dăncilă s-a răzgândit şi a schimbat cu de la sine putere, în cel mai bun caz cu acordul a încă doi-trei acoliţi, ceea ce tot ea anunţase că a hotărât CExN al PSD desfăşurat cu doar o zi înainte. Mi s-a părut a se situa perfect în matricea înşelăciunii ridicată la rang de politică de stat de PSD decizia de a mai trage de timp şi de a nu onora promisiunea prezentării şi obţinerii validării parlamentare a noii formule guvernamentale. Doamna Dăncilă, la fel ca Lady Macbeth, tremurând la ideea că se apropie ora scadenţei pe care vrea cu orice preţ să o amâne. Fiindcă doar atât mai poate. Doamna Dăncilă se străduieşte să ignore realitatea simplă că orice zi de amânare nu înseamnă decât un nou cui în sicriul PSD. Dar şi faptul că şi ea însăşi este încă de pe acum un cadavru politic.

PSD miroase deja urât. Pute cumplit, asemenea unui cadavru în descompunere. Groapa îi este deja pregătită. Nu mai rămâne decât să se stabilească cine va arunca peste sicriul cu pricina prima mână de ţărână. Nu se pune însă problema ca cineva să spună „Dumnezeu să-l ierte!”. Pentru simplul motiv că PSD s-a dovedit din 2017 încoace, indiferent că a fost condus de Dragnea sau de V.V. Dăncilă, partidul fără nici un Dumnezeu.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro