Ar fi fost frumos ca Viorica Dăncilă să fi spus, de exemplu, aşa: „Mă angajez ca atâta vreme cât voi fi premier, Guvernul condus de mine să nu dea nicio ordonanţă de urgenţă de amnistie şi graţiere sau de modificare a legislaţiei penale“.

O altă linie de mesaj în discursul Vioricăi Dăncilă a fost continuarea angajamentului ferm al României faţă de valorile pe care se sprijină proiectul european. N-ar fi stricat, în acest context, ca Viorica Dăncilă să adauge: „Eu, ca prim-ministru, şi coaliţia care sprijină Guvernul vom implementa fără rezerve şi cu bună-credinţă recomandările partenerilor noştri europeni, cuprinse în Raportul MCV al Comisiei Europene, în avizul Comisiei de la Veneţia, în raportul GRECO“.

Căci până şi Viorica Dăncilă trebuie să fi sesizat asta: principalele surse de tensiune din societate sunt, de aproape doi ani, eforturile coaliţiei PSD-ALDE de a mutila Legile Justiţiei şi legislaţia penală în folosul unui grup restrâns de privilegiaţi. Eforturi care, în plus, ne-au angajat într-o stare de confruntare chiar cu organismul faţă de care doamna premier îşi afirmă deplinul ataşament: Uniunea Europeană.

Coincidenţa face ca tocmai în momentul în care Viorica Dăncilă îşi rostea discursul în Parlament, organizaţia non-guvernamentală Geeks for Democracy să fi dat publicităţii un sondaj de opinie al cărui merit este că e prima cercetare sociologică ce se ocupă exclusiv de chestiunile care turmentează societatea în ultimii doi ani: amnistie, graţiere, ofensiva anti-Justiţie. Cifrele ar trebui să dea frisoane oricărui politician care ţine cât de cât la propriul său viitor.

Conform sondajului, 74% din români nu sunt de acord cu amnistia şi graţierea şi doar 21% sunt de acord. Realizatorii sondajului au separat repondenţii şi în funcţie de opţiunile lor politice, după partidul pe care l-au votat la ultimele alegeri parlamentare. Iar aici cifrele sunt de-a dreptul surprinzătoare: 64% dintre votanţii PSD, ALDE şi UDMR nu sunt de acord cu amnistia şi graţierea şi doar 31% ar fi de acord. În ceea ce priveşte amnistia şi graţierea care să vizeze strict faptele de corupţie, cifrele sunt încă şi mai impresionante: 91% din totalul populaţiei este împotrivă, iar dintre alegătorii PSD-ALDE-UDMR se pronunţă împotrivă 87%.

Rezultatele sondajului ne invită la câteva concluzii. În primul rând, se pare că toată propaganda pusă în slujba acestor iniţiative, oricât de stridentă a fost ea, se dovedeşte a fi fost inutilă, nu a reuşit să convingă un eşantion semnificativ de cetăţeni. În al doilea rând, sondajul ar trebui să fie un avertisment serios la adresa instituţiilor care şi-au abandonat neutralitatea şi s-au angajat mai mult sau mai puţin făţiş în slujba celor care au angrenat România în acest experiment periculos: Jandarmeria, Poliţia, Curtea Constituţională, Inspecţia Judiciară, Avocatul Poporului, poate şi altele.

În sfârşit, sondajul demonstrează că politicile actuale din zona Justiţiei nu sunt nici pe departe rezultatul unei presiuni venite din partea societăţii, ci agenda unui grup restrâns de indivizi, ajuns la conducerea ţării printr-o şarlatanie evidentă: au tăcut asupra acestei agende până când au obţinut voturile şi au scos-o de sub masă imediat după câştigarea alegerilor. Legitimitatea acestor politici se dovedeşte a fi, practic, nulă.

Grupul restrâns numără 68 de indivizi şi poartă şi un nume: Comitetul Executiv Naţional al PSD, renumitul CEx. E garda pretoriană a lui Liviu Dragnea, reduta sa inexpugnabilă, cu oameni aleşi de el şi dependenţi de voinţa lui, care se întruneşte săptămânal, în fiecare luni, pune la cale în secret soarta ţării, după care dă ordine executorii Guvernului şi Parlamentului. Suntem, cu alte cuvinte, exact în ipoteza interzisă de un articol din Constituţie, care spune că nicio persoană şi niciun grup nu pot exercita în nume propriu suveranitatea naţională.