Una atât de cruntă încât nici măcar cea mai pricepută ghicitoare nu cred că s-ar încumeta să anticipeze profesionist viitorul partidului care se reclamă continuatorul tradiţiei istorice a marilor Brătieni.

Ştim că la această oră construcţia artificială şi neterminată a fuziunii PNL-PDL scârţâie din toate încheieturile şi că există şanse sporite să intervină dezertări şi chiar sciziuni. Continuându-se astfel bogata şi nicidecum de aplaudat tradiţie post-decembristă în domeniu a acestui partid cam fără noroc şi fără lideri din 1990 încoace.

Situaţia în care se află astăzi PNL are cauze şi explicaţii multe. Prima fiind aceea a conducerii diletante, ruptă de realitate, fără nici o conexiune la semnalele primite încă de la începutul anului din teritoriu. În primul rând din Capitală, unde la alegerile din primăvară PNL a primit un sever avertisment. Pe care conducerea bicefală Gorghiu-Blaga a preferat să îl contracareze nu prin fapte concrete, ci prin autoamăgiri şi declaraţii auto-liniştitoare.

Iar cum Vasile Blaga a fost scos de la şefie din cauza marilor lui probleme cu DNA, Alina Gorghiu, în calitatea ei de preşedintă, poartă împreună cu Ilie Bolojan, secretarul general, şi băsistul năpârlit Gheorghe Falcă, şeful de campanie al PNL, principala vină pentru modul haotic, analfabet politic în care s-a comportat în ultimele luni marele partid istoric ameninţat azi de disoluţie.

Tocmai de aceea miră atitudinea acelor fruntaşi liberali care nu socotesc a fi oportună o rapidă schimbare de personal la vârf. Tot la fel cum e absolut stupefiant să citeşti comentarii purtând semnătura unor analişti cu pretenţii, comentarii ce încearcă să transfere eşecul liberal în cârca preşedintelui Klaus Iohannis şi a premierului Dacian Cioloş.

Primului om în Stat i se reproşează autismul, neimplicarea mai hotărâtă în campania electorală de partea liberalilor, criticii preşedintelui prefăcându-se a nu cunoaşte prevederea constituţională ce îi interzice acestuia să îşi arate fără oprelişti preferinţa pentru un anumit partid politic.

Dl. Iohannis nu a fost tocmai neutru, dar nici nu a exagerat din cale afară în manifestarea simpatiei domniei-sale faţă de PNL. Cu toate acestea, preşedintele nu a pierdut nici o ocazie spre a-i îndemna pe români să voteze numai acele partide care s-au reformat, recte cu PNL, ori să se afişeze alături de Alina Gorghiu cu ocazia manifestărilor oficiale prilejuite de Ziua Naţională a României. Cred că a fost destul. Dacă preşedintele are totuşi vreo vină majoră, aceasta constă în faptul că el este acela care i-a predat conducerea PNL Alinei Gorghiu. Cu ce rezultate vedem acum.

D-lui Dacian Cioloş i se impută că s-a tot răzgândit în ceea ce priveşte cuantumul asocierii dintre persoana domniei-sale şi PNL. Că a refuzat să se înscrie în partid, că, la un moment dat, ar fi provocat o anume dezorientare cerând să i se înlăture fotografia de pe materialele de campanie, spre a reveni în barca penelistă când jocurile erau deja făcute. Şi aproape totul era deja pierdut.

E adevărat, dl. Cioloş s-a manifestat destul de haotic, de imprevizibil, însă nu a domniei-sale este vina că cei ce se auto-prezintă astăzi drept penelişti de viţă veche, drept moştenitori ai tradiţiei brătieniste, nu au fost capabili să scoată în luptă cel puţin un singur lider cu charismă. Iar cum neruşinarea falşilor lideri ai PNL, în corul acuzatorilor se înscrie penibilul Gheorghe Falcă, insul nu doar cu părul, ci şi cu cioara vopsită şi alură de Nae Girimea.

Încă şi mai curioasă, mai caraghioasă e acuzaţia în conformitate cu care USR ar fi confiscat o parte din electoratul PNL. Partidul d-lui Nicuşor Dan a beneficiat în cel mai onest chip cu putinţă de voturile acelui electorat ce nu s-a mai regăsit în oferta electorală haotică şi păguboasă a PNL. USR-ului trebuind să îi fim recunoscători că harta politică a României nu e, la această oră, eminamente roşie.