Interesul său personal, în sens îngust, meschin, egoist, ar fi fost să nu se ia în beţe cu marii patroni de presă, cu aproape toată clasa politică, ci să facă ce au făcut Iliescu şi Constantinescu: i-au lăsat pe toţi să fure şi le-a mers şi lor bine.

Cine crede că două suspendări şi atacul continuu al celor 2-3 trusturi de presă este confortabil şi suportabil se înşeală amarnic.

N-aş vrea să fiu în pielea sa, să asist la linşajul mediatic împotriva mea şi a familiei mele, zi de zi, seară de seară, şapte zile din şapte.

În 2005, soluţia imorală (PC la guvernare), de care-l acuză mulţi, a făcut posibilă aducerea în justiţie a tripletei Macovei, Morar, Kovesi. Consecinţele acestei mişcări inspirate le vedem zi de zi, când corupţi din toate partidele iau drumul puşcăriei.

La această schimbare de paradigmă în justiţie au cuplat şi serviciile de informaţii, cu şefi, culmea, de la opoziţie. Iar George Maior, şeful SRI, a declarat că speră ca viitorul preşedinte să le dea cel puţin tot atâta libertate în acţiuni, cât le-a dat Traian Băsescu.

Cele două suspendări ale preşedintelui au avut fix această motivaţie: imposibilitatea politicienilor de a încăleca justiţia, ca în timpul guvernării Năstase.

“Avem guvernarea, dar nu avem toată puterea”, zicea Victor Ponta, marturisind, astfel, motivele ultimei suspendări a preşedintelui.

Unii argumentează că acţiunile actuale ale preşedintelui au motivaţie electorală, se adresează unui public ţintă, pentru a-l ţine captiv, pentru a reveni in politică după 2014, pentru a-şi creşte partidul de suflet, PMP.

Greu de crezut. Dacă voia avantaje electorale, Traian Băsescu rămânea alături de PDL, nu-şi punea speranţele într-un partid nou, PMP, când se ştie cât de  greu se impun partidele noi, fără bani, fără lideri cu notorietate şi experienţă în funcţii administrative.

Şi nu cred că Băsescu îşi mai doreşte un viitor politic după 2014. Orice om care a suportat toate lăturile aruncate în cap de antene şi alte instituţii de presă manevrate din spate de moguli, se satură la un moment dat. Îşi mai doreşte şi  o viaţă simplă, alături de familie şi nepoţi. Mai degrabă este o ameninţare la adresa actualei puteri.

Lupta pentru modernizarea României a luat sfârşit odată cu căderea guvernului Ungureanu. Acum, interesul naţional impune să fie limitate furtul, corupţia şi frauda din bani publici, cu legea şi HG-ul. Este lucrul pe care Victor Ponta l-a învăţat cel mai bine de la Adrian Năstase. Ca să nu te agaţe parchetele şi DNA, trebuie să furi cu legea şi HG-ul. Şi n-au ce să-ţi facă, un Parlament nu poate fi acuzat de infracţiuni economice.

Aceasta-i explicaţia legii Roşia Montana, a Memorandumului cu datoria Rompetrol, acciza la carburanţi, trecerea a 2800 de ha de teren la CJ Brăila, şi încă o serie foarte mare de acte legislative, care ascund furturi la drumul mare.

De ce nu se duce Traian Băsescu la parchet?

Iată răspunsul şi la întrebarea unei moderatoare, care se faca că nu înţelege: de ce nu se duce Traian Băsescu la parchet, cu acuzaţii şi dovezi privind corupţia lui Victor Ponta?

Pentru ca Victor Ponta practică cea mai perfidă, sofisticată, insidioasă, instituţională, formă de corupţie, preluată de la Năstase. Cu legea şi HG-ul. Nu-şi asumă nimic, pasează responsabilitatea Parlamentului, care nu poate fi acuzat de corupţie.

Banii daţi de guvern ajung la baroni, aceştia fac contracte de tipul 4 euro o panseluţă, iar parandărăt ajunge la baroni şi apoi la puşculiţa de partid. Greu de probat, doar cu flagranturi de dare şi luare de mită. Intre timp însă, s-au perfecţionat şi baronii, se ascund în gaură de şarpe când iau banii.

Năstase nu este judecat şi condamnat pentru vânzarea Petrom, contractul Bechtel şi alte fraude majore, aprobate prin legi de Parlament. Ci pentru mizilicuri, comparativ cu tunurile de privatizare pe care le-a dat. Pentru lăcomia fără margini care l-a făcut să se creadă imun.   Dar tunurile date în timpul mandatului său rămân, incă, nepedepsite. Asta a învăţat Victor Ponta.

Rămâne problema discursului prezidential, fără mănuşi, direct, cu toate cărţile pe masă. Cine crede că la electoratul care a dat 70% USL, ca acesta să-l fure fără ruşine, merge cu fineţuri şi diplomaţie, cu ocolişuri, se înşeală. Crede şi înţelege doar dacă spui lucrurilor pe nume, verde în faţă. Ceeace şi face Băsescu, după 20 de ani de experienţă în politică.

Ce va fi mai departe?

Acelaşi lucru. Având acces la informaţii de primă mână şi  o vastă experienţă politică, Traian Băsescu a ales să se poziţioneze în slujba interesului naţional, să devoaleze pas cu pas corupţia instituţională, cu legea şi HG-ul, practicată de actuala putere.

Că nu are nimic de câştigat, ci doar de pierdut, e clar. Dar după 9 ani de luptă cu sistemul ticăloşit e prea târziu să dea acum înapoi. Va face tot ce a făcut şi în perioada Tăriceanu, bazându-se pe românii care înţeleg miza acestei lupte şi pe ajutorul oficialilor UE şi americani, care, de la distanţă, înţeleg şi ei miza luptei politice actuale.

În perioada guvernării Tăriceanu, şantajat de PSD, Băsescu a făcut acelaşi lucru, fără succes, dacă ne amintim halul în care Tăriceanu  a lăsat economia: în cădere liberă. Iar Băsescu s-a  ales cu o suspendare, din dorinţa partidelor politice, atunci ca şi acum, să fure nestingherite, fără ca altcineva să le devoaleze furturile.

Cât de mulţi sunt aceşti români care înţeleg, elitele intelectuale şi presa neaservita, e prea puţin important pentru Traian Băsescu.

Important este ca, peste ani, familia şi nepoţii săi să nu se ruşineze de acţiunile şi prestaţia sa în funcţia cea mai înaltă din stat.