Mutarea atenţiei pe competiţiile electorale din 2024 ajută arcul guvernamental să mai slăbească din tensiunea momentului. Desigur. Cine vrea să câştige a început deja pregătirile, dar nu neapărat spune ce face. Cei de la Putere se califică la locul de muncă şi declaraţiile de intenţie sunt neavenite, cresc tensiunea, suspiciunea, conflictualitatea. Marii jucători sunt cei "descoperiţi" de pe margine.
Lucrurile nu stau la fel în tabăra Opoziţiei. Mai mult sau mai puţin public, e nevoie ca fiecare să semnalizeze direcţia pe care apucă. În ultimă instanţă, deznodământul este nu de cât de bun eşti în raport cu contra- candidatul, cât mai ales în ce măsură ai o conducere performantă, capabilă să orienteze combativitate către adversarii externi şi să evite conflictele interne. 
În orice bătălie, punctul critic al organizării este că toate ambiţiile sunt la nivel de general şi victoria echipei se câştigă la nivel de căpitani.
Decât să dea note cine şi pentru ce se califică, un lider politic face mai bine să îşi lase oamenii să se lanseze din timp pe culoarul pe care aspiră şi să se convingă singuri cât sunt de pregătiţi. Din acest punct de vedere este regretabil că bătălia în orgoliilor se duce în PSD pe dezbaterea procedurilor de selecţie. Marcel Ciolacu a vorbit de alegeri interne, Sorin Grindeanu a dat câştig de cauză sondajelor folosite precum condurul Cenuşăresei. Mai nou, Adrian Năstase comută pe stânga mai largă, şi de dincolo de PSD. Nu este dificil de observat că fiecare încearcă să impună ca structură de decizie zona pe care crede că o controlează. Dacă toate aceste structuri ar lucra sub un pact de ne agresivitate, s-ar porni multe rotiţe în acelaşi timp şi ar creşte şansele de a urni un mecanism bine corelat. România suferă de deziluzie, de lehamite şi din acest punct de vedere, orice persoană capabilă să mobilizeze un grup, să genereze activism civic este binevenită. Star sistemul a adus populaţia la limita suportabilităţii, iar ura care a stabilit campionul creşte de la un ciclu electoral la altul şi devine negestionabilă de către câştigător.
Conducerea PSD face foarte bine să încurajeze competiţia asumată. 
De ce se grăbesc unii să - i taie aripile deputatului Alexandru Rafila, gata să accepte chiar şi provocarea supremă, e greu de înţeles. PSD va câştiga următoarele alegeri prezidenţiale printr- o bună gestionare a alegerilor locale şi a celor parlamentare. Va câştiga dacă va arata, prin contrast cu "alte" scandaluri, că este capabil să gestioneze echipa. Iar aşezarea în dispozitivul de lupta nu se produce spontan, ci este o problemă de organizare şi managememt. Cei care au aspiraţii mai înalte decât pot duce îşi pot găsi un loc în echipa  celor din prima linie. Disputele pe probleme din agenda publică oferă vizibilitate tuturor şi sunt şi o mănuşă aruncată guvernanţilor. 
2024 va  fi anul confruntării armatelor. Cine va avea răbdarea şi înţelepciunea construcţiei? O va avea cineva? Până atunci, ambiţioşii mai bine oferă un demo de dezbatere civilizată pentru ca nici nu ştii de unde sare iepurele!