Analiză: De ce este indestructibilă relaţia dintre Tăriceanu şi PSD

În contextul în care în ultimele zile se discută despre o rupere a coaliţiei de guvernare dintre PSD şi ALDE, o analiză devreme.ro arată că din 1990 Călin Popescu Tăriceanu şi PSD (urmaşul FSN) nu s-au trădat niciodată.

Devreme.ro subliniază într-o analiză că deşi au fost de multe ori în tabere diferite, Tăriceanu şi PSD (urmaşul FSN) s-au sprijinit reciproc şi, din 1990, nu s-au trădat niciodată.

Pe numele întreg Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, acesta a intrat în politică din ianuarie 1990, fiind unul dintre fondatorii Partidului Naţional Liberal, anterior fiind asistent universitar la Facultatea de Hidrotehnică din Bucureşti. Devreme.ro subliniază că „era aproape imposibil să ajungi asistent universitar fără să fii şi membru al Partidului Comunist Român”.

La o lună după mineriada din 13-15 iunie Tăriceanu şi Dinu Patriciu îşi dau demisia din PNL şi înfiinţează un nou partid - Partidul Naţional Liberal Aripa Tânără (PNL-AT).

„Foarte interesant este că partidul lui Tăriceanu şi Patriciu a semnat în 1991 Carta Pentru Reformă şi Democraţie alături de FSN şi a acceptat să facă parte din guvernul Petre Roman remaniat. Dinu Patriciu a devenit atunci ministrul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului”, prezintă devreme.ro.

Partidul lui Tăriceanu şi al lui Dinu Patriciu se uneşte în 1993 şi mai apoi în 1997 cu alte două partide desprinse de la liberali, formând Partidul Liberal (PL), pentru ca în cele din urmă, în 1998, PL să fie reintegrat în PNL. „Călin Popescu Tăriceanu a revenit acolo de unde plecase cu opt ani în urmă. Asta după ce între decembrie 1996 şi decembrie 1997, fusese ministrul industriei şi comerţului în guvernul CDR condus de Victor Ciorbea”, se mai arată în analiză.

În timpul guvernului Năstase (PSD) între 2000 şi 2004 Tăriceanu a avut o prezenţă modestă pe scena politică însă a revenit în octombrie 2004, atunci când candidatul Alianţei Dreptate şi Adevăr (DA) la alegerile prezidenţiale, Theodor Stolojan, anunţat că, din motive de sănătate, se retrage din cursa pentru Cotroceni precum şi de la conducerea partidului. Tăriceanu ajunge astfel preşedinte interimar al PNL şi copreşedinte al Alianţei DA alături de Traian Băsescu.

„Prietenia Băsescu-Tăriceanu a început să scârţâie în 2005. După ce s-a înţeles cu Traian Băsescu şi pe 7 iulie a anunţat că guvernul său va demisiona şi va provoca alegeri anticipate pe motiv că CCR a respins un pachet de legi vizând reforma în justiţie, Călin PopescuTăriceanu s-a răzgândit pe 19 iulie, argumentând că inundaţiile care loviseră în acea perioadă România reclamă un guvern în funcţie, capabil să ia măsuri urgente. Băsescu a luat foc atunci, iar Tăriceanu a continuat să pună paie peste incendiul care a mistuit în scurt timp Alianţa DA. Au fost tot felul de şicane reciproce, care au culminat cu anunţul făcut de primul ministru Tăriceanu că sprijină retragerea trupelor româneşti din zonele de conflict. Declaraţia a fost clar una care să-l înfurie pe Traian Băsescu pentru că alte beneficii politice concrete pentru Tăriceanu nu a adus. Într-un final, la 1 aprilie 2007, premierul Călin Popescu Tăriceanu i-a demis din guvern pe toţi minştrii PD-ului, partidul lui Traian Băsescu, şi a anunţat formarea unui guvern minoritar împreună cu UDMR. În mod normal, un astfel de guvern n-ar fi avut cum să reziste. Dar Tăriceanu şi-a dus la capăt mandatul până la sfârşitul lui 2008. Cu sprijinul PSD”, mai precizează devreme.ro

Găsiţi analiza completă aici.