Adevărul Live. Tăriceanu: Nu particip la referendum. Mi se pare o diversiune. PSD va scoate peste 35%, iar ALDE undeva între 10 şi 12%

Adevărul Live. Tăriceanu: Nu particip la referendum. Mi se pare o diversiune. PSD va scoate peste 35%, iar ALDE undeva între 10 şi 12%

FOTO Eduard Enea

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a vorbit, la Adevărul Live, despre campania pentru europarlamentare, referendumul pe Justiţie, remanierea Guvernului, dar şi despre o posibilă candidatură la prezidenţiale. Liderul ALDE a transmis partenerilor săi de guvernare că încă nu a analizat daă va susţine candidatul PSD la prezidenţiale, dar şi faptul că un candidat comun al coaliţiei de guvernare ar fi de preferat.

Adevărul: Cum vi se par listele adversarilor?

Călin Popescu Tăriceanu: Fiecare partid a avut anumite criterii. La ALDE, noi am plecat de la câteva criterii simplu de definit: experienţă politică, în primul rând, apoi experienţa administrativă şi o carte de vizită profesională. La noi, pe primele locuri sunt Norica Nicolai, Daniel Barbu, Renate Weber, Ovidiu Silaghi (fost ministru al Transporturilor), Varujan Vosganian, Andrei Gerea. Sunt oameni de un anumit calibru pentru că ne trebuie oameni pregătiţi.  Eu sunt îngrijorat şi dezamăgit de plecarea Marii Britanii. Nu prea a existat flexibilitate care să ducă la o opţiune de rămânere a Marii Britanii.  Marea Britanie e un promotor de netegăduit al libertăţilor fundamentale. În ultima vreme vedem tot mai mult tendinţe protecţioniste. 

Veţi milita prin europarlamentari pentru această apărare comună europeană ?
 
Călin-Popescu Tăriceanu: Eu nu aş vrea să abandonăm ceea ce s-a dovedit a fi un instrument extraordinar militar şi politic. Şi anume NATO. Pentru că, în primul rând, NATO nu a fost doar pălăria pentru asigurarea apărării comune în faţa ameninţărilor din diferite zone, pentru europeni vorbind de Rusia sau de Uniunea Sovietică în perioada Războiului Rece. Dar NATO a fost şi un spaţiu de garantare a apartenenţei a tuturor acestor state la lumea liberă. Şi pentru noi acesta este un element fundamental. Nu am aderat la NATO strict pentru componenta militară, a fost şi o componentă politică. Trebuie să ţinem cont de acest lucru. Şi cred că NATO ar trebui să continue să existe cu o contribuţie echitabilă a tuturor. Trump are dreptate că NATO este aprope exclusiv lăsat pe cârca americanilor, are nişte costuri uriaşe şi ţări care au capacitate economică mai mare să susţină cheltuielile NATO nu au făcut-o.
 
Noi ca ţară mult mai mică şi mai săracă decât ţările din vestul Europei, am consimţit să cheltuim 2% din PIB pentru dotare, înzestrare în timp ce alte ţări au cheltuit 1%, având un PIB mult mai mare decât al nostru. Deci eu cred că ar trebui mai degrabă întărit NATO, şi sigur, dacă există anumite nevoi complementare, putem să le suplinim. Dar crearea armatei europene este după părerea mea un instrument prin care să fie ajutată industria de apărare europeană. E de acuzat acest lucru ? Nu. Fără îndoială şi Uniunea Europeană sau ţări mari din UE au industrii puternice în domeniul militar care ar trebui să beneficieze de o anumită susţinere şi în competiţie pe care o avem cu SUA, de foarte multe ori firmele americane par să câştige această competiţie. Dar nu cred că pentru a susţine aceste firme trebuie să creăm şi o armată. Adică trebuie să rămânem pe un teren al raţionalului şi cred că parteneriatul trans-atlantic care a funcţionat atâţia ani între UE şi SUA, ar trebui să continue.
 
Credeţi că liderii europeni n-au gestionat corect problema Brexit-ului ? Deşi acolo vorbim despre un vot exprimat prin referendum.
 
Dacă stăm puţin şi ne uităm din afară, ceea ce a fost bine gestionat a fost că UE a vorbit în permanent pe o singură voce. Coerenţă, coeziune şi unitate. Michel Barnier a făcut o treabă foarte bună. Dar în final cei care au dat tonul mi s-au părut că au fost mult prea duri, mult prea aspri cu Marea Britanie, care vedem, traversează nişte dificultăţi politice majore. Conservatorii nu se înţeleg cu laburiştii pe găsirea unui consens. Societatea britanică este divizată. Senzaţia mea este că acuma încep unii să-şi dea seama că ieşirea din UE este o greşeală şi atunci are rost să forţăm lucrurile şi să-i dăm afară cu orice preţ ? Pare mai degrabă o atitudine de sancţionare a acestei atitudini pe care au avut-o.
 
Şi cum rămâne cu rezultatul referendumului ?
 
Probabil că liderii politici britanici sunt într-o oarecare dilemă. Pe de o parte trebuie să respecte rezultatul referendumului şi pe de altă parte trebuie să încerce să rezolve nişte probleme care sunt delicate. Cele legate de graniţa dintre Irlanda şi Irlanda de Nord, în fine au şi alte probleme. Îşi dau şi eu seama că o izolare totală de UE nu este benefică şi de aceea vorbesc despre încercarea de a păstra o uniune vamală care să nu introducă noi bariere. Gândiţi-vă că Martea Britanie este un mare furnizor de servicii. Lucrurile astea ar însemna o pierdere. Însă cred că facem o greşeală dacă discutăm numai componenta economică. Eu cred că e foarte importantă şi componenta politică la care mă refeream. Capacitatea Marii Britanii de a reprezenta un factor de echilibru între Germania care a devenit foarte puternică şi influentă, Franţa care slăbeşte pe zi ce trece şi celelalte ţări care nu au masa critică necesară.

Europa se confruntă în clipa aceasta şi cu un curent populist extrem de puternic. Au apărut partide, sunt lideri la putere în ţări precum Ungaria sau Polonia care au îmbrăţişat acest curent şi deja se discută cum va arăta viitorul Parlamentului European dacă aceste partide vor căpăta o pondere importantă. Cum se poziţionează ALDE ?
 
Nu sunt aşa uşor tentat să pun etichete de populism pe ţări care sunt în zona noastră precum Polonia sau Ungaria. Însă este o realitate. UE se confruntă cu dificultăţi majore şi din punctul meu de vedere există la nivelul UE un deficit major de democraţie. Există foarte mulţi funcţionari la Bruxelles care nu au legitimitate şi Comisia ia decizii peste decizii care după aceea trebuie implementate în ţările membre şi lucrul acesta creează un sentiment de inconfort, ca să folosesc un cuvânt elegant. Acesta este şi unul dintre motivele principale pentru care Marea Britanie a ieşit din UE. Pentru că britanicii au spus foarte simplu şi clar, „vrem ca deciziile importante pentru Marea Britanie să fie luate la Westminster, adică de Camera Comunelor, şi nu de funcţionari nelegitimi, birocraţii de la Bruxelles. Dar ce vreau să spun e că traversăm o perioadă de dificultăţi. Important este cum găsim soluţiile pentru a merge mai departe. Noi ca ţară media şi nou-venită ne confruntăm cu probleme pe care va trebui să le putem să le gestionăm singuri sau poate împreună cu alţii, pentru că, în UE, o singură voce printre 27 va fi greu auzită. Şi sunt câteva chestiuni la care vreau să mă refer, pe care no nu le discutăm deloc în această campanie electorală. Ce se întâmplă cu subvenţiile pentru agricultură care fac parte din politica agricolă comună.
 
Trebuie să vă spun că bugetul pentru exerciţiul financiar viitor este diminuat semnificativ la politica politică agricolă comună. Vor ajunge fermierii români cu subvenţiile la acelaşi nivel cu restul europei, cu Franţa de exeplu? Cu toate că agricultura românească a făcut nişte performanţe deosebite în ultimii ani. Trebuie să recunoaştem, fondurile care au venit, subvenţiile se resimt. Agricultura devine din ce în ce mai performantă. Sigur, pe marile suprafeţe, nu vorbesc despre  mica fermă un hectar-un hectar jumate. Al doilea lucru. Cel mai de succes la UE a fost politica de coeziune. De asemenea, politica de coeziune are o politica de diminuare în bugetul viitor, la fel important. Ce facem noi ? Stam cu mâinile încrucişate ? Ne batem să obţinem mai mult ? Ne mulţumim numai cu atât ? Vă spuneam mai devreme despre directiva pentru transporturi care va afecta foarte multe firme din zona de este a Europei şi care lucrează pe pieţele din Vest. Discutăm despre standardele duble în materie de alimente, produse alimentare, produse farmaceutice. Ce facem cu lucrurile astea ? Deci avem teme. Sunt de acord că există o tendinţă naţionalistă, populistă puternică. Partidele sunt în Franţa, chiar dacă Le Pen şi-a atenuat discursul, este AFD-ul din Germania, este Italia, unde nu ştiu dacă merită să-l putem în categoria partidelor naţionaliste dar un oarecare populism pare să să-i cuprindă. Cu toate că Salvini are un succes fantastic în Italia. Multe dintre aceste partide au făcut următorul lucru: Au lăsat deoparte discursul aşa numit „politically correct” şi au vorbit despre problemele reale cu care se confruntă societatea. În Franţa să ştiţi că manifestaţiile făcut de vestele galbene nu au avut în spate decât un singur element. Sărăcirea efectivă a clasei de mijloc din Franţa.
 
Am avut ocazia în ultima vreme să vorbesc cu francezi simpli, pe care i-am întrebat să înţeleg mai bine acest fenomen. Vedeţi că el nu a avut o coloratură politică. Nu au fost revendicări ideologice să spunem. Şi toţi francezii mi-au spus că există o mare problemă. Cheltuielile pentru partea de protecţie socială sunt enorme, statul nu face faţă, din acest motiv pensiile nu au putut să crească, salariile din sectorul bugetar nu au putut să crească, puterea de cumpărare a scăzut. Deci, dacă liderii politici din aceste ţări nu vor înţelege să abordeze pe faţă cu curaj problemele delicate cu care se confrunţă ţările şi societăţile respective, atunci nu e de mirare că apar partide cu această abordare care câştigă suportul electoratului. Şi acest lucru e valabil pentru toate ţările. Că este vorba de Olanda, că este vorba de Austria, Suedia.
 
Credeţi că aici ar fi şi o implicare a marilor puteri care nu vor ca Uniunea Europeană să rămână unită? Mă refer la Rusia, SUA care are interese economice evidente, China.

 
Nu am suficiente date ca să vă spun un „da” categoric dar nici un „nu” categoric. Este evident că Rusia încearcă din răsputeri să-şi facă jocurile proprii. Nu ştiu dacă neapărat divizarea Europei. Pentru că divizarea Europei nu poate să o facă Rusia. Dar a încerca să caroteze anumite ţări e posibil s-o facă. Aşa cum americanii s-au plâns de interferenţa Rusiei în alegerile prezidenţiale, deci e foarte posibil. Dar cred că această influenţă este până la urmă limitată. Uniunea Europeană este, aş spune, prea bătrână, mult prea veche şi aşezată pentru a putea să se clatine în urma unor astfel de intervenţii. Dar ele nu sunt excluse.

Am fost de curând in America şi am primit o întregare legată chiar de această chestiune. Interlocutorii mei americani m-ai întrebat – „cât de importantă este influenţa Rusiei în România?”. Şi am răspuns că bazându-ne pe atitudinea consecventă a românilor care este una puternică istori anti-rusească, nu reprezintă influenţa Rusiei un pericol. Nu înseamnă că ea poate să fie complet neglijată. Dar în momentul de faţă, nu văd la nivel de canale de comunicare o activitate care să reprezinte în România un adevărat pericol. Fără îndoială există canale vizibile şi canale mai puţin vizibile pe care le folosesc în acest demers. Dar nu cred că există o adevărată ameninţare în România să vorbim ca de o influenţă. Sunt două lucruri distincte. Una este influenţa pe care ar putea o juca în România şi alta este ameninţarea. Ameninţarea pe care o reprezintă Rusia pentru România intră într-o altă categorie de discuţie şi reprezintă într-adevăr o problemă serioasă pe care ţările din vestul europei nu o sesizează din cauza distanţei. Vedeţi atitudinea benevolentă a Franţei, a Germaniei faţă de Rusia. Ameninţările pe care noi le resimţim: Marea Neagră, ocuparea Crimeei, lucrurile acestea au pentru ei o pondere infinit mai mică. Americanii înţeleg mai bine aceste lucruri, paradoxal, faţă de vestul Europei.
 

Din ce familie politică va face parte ALDE România în Parlamentul European?

Interesantă întrebare. Guy vehofstadt a avut nişte declaraţii zilele trecut în care a vorbit de o nouă forţă politică. Nu ştiu ce o să facă partidele de centru dreapta. Am încercat să aflu mai multe, am vorbit cu preşedintele ALDE, dar mi-a zis: „Nu ştiu nimic“. Mi-a zis că vrea să păstreze unitatea. 

Dacă se va ajunge la alianţa cu En Marche, Ciudadanos, dvs. ce faceţi?

Nu ştiu încă. În ALDE sunt anumite poziţionări. Unii sunt maid e dreapta, alţii mai de stânga. Nu-mi stă în caracter să dăm lecţii de bună purtare unora sau altora. Comisia şi Parlamentul se vor construi pe alianţe, colaborări. Ar fi prudent să fac o prognoză pentru viitor.

În ce relaţie sunteţi cu domnul Guy Verhofstadt?

Am avut o relaţie bună cu el. În ultima perioadă am văzut că campania electorală îi perturbă analiza. Văd că are semne de întrebare. În România, derapajele de la statul de drept au început în urmă cu 12-15 ani. Au apărut la iveală protocoalele secrete. Nu l-am auzit pe Guy Verhofstadt să aibă un gest de reţinere sau de revoltă. Gândeşte prea mult în termeni politico-electorali. 

Sunteţi unul dintre politicienii care aţi ciritcat modificările legislative prin OUG. Susţineţi OUG de azi pe referendum?

Nu schimbă cu nimic referendumul. Ne confruntăm permanent cu problema registrului votanţilor, apoi instituţiic are vor să introducă metode moderne. Mie mi se pare că e fundamental să dăm posibilitatea tuturor să voteze. Ce se întâmplă? Dăm posibilitatea pentru 700.000 de persoane să voteze. Asta face OUG.  Demersul peşedintelui nu trebuie privit separat de euroalegeri. Poate merită să discutăm puţin despre referendum. 

Mergeţi să votaţi la referendum? 

Nu! Clar nu merg. Referendumul e conceput într-un singur scop: să fure startul pentru alegerile prezidenţiale. Întrebările sunt de genul: ca să trăiesc, am nevoie să respir, iar ca să respir am nevoie de oxigen. Întrebările nu provoacă dezbatere. Sunt teme false. Mi se pare mai degrabă o diversiune la care nu vreau să particip. Cred că combaerea corupţiei trebuie să ne preocupe, dar nu facem din ea instrument politic pentru îndepăratarea unor politicieni. 

Apropo de această precizare a dumneavoastră că a fost lupta anticorupţie folosită pentru răfuieli politice. Dvs personal vă confruntaţi cu o situaţie. DNA a trimis o solicitare către Parlament pentru ridicarea imunităţii anul trecut în noiembrie şi de atunci până în ziua de astăzi colegii dvs din Parlament nu iau în discuţii. Eventual să spună că nu sunt de acord.
 
Eu mă confrunt într-adevăr cu o situaţie. Dar această situaţia nu a început din noiembrie 2018. Eu am fsot pus sub supraveghere în toate formele. Audio, video, locaţie, de la finele anului 2008 până în 2016. Doar-doar mi s-or găsi ceva şi să-mi facă un dosar pe corupţie. Ştiţi foarte bine că procurorii de la DNA Braşov nu au găsit nimic decât să mă acuze de mărturie mincinoasă. Care şi aia, în final, a fost ca proce dus în instanţă unde am fost achitat definitiv. Sigur, procurorii au fost învăţaţi să arate că ei au întotdeauna dreptate. Şi acest al doilea dosar a fost făcut pentru cazul în care voi fi achitat în primul dosar. Este o altă făcătură politică de la cap la coadă. Dar sigur, acest dosar şi solicitarea aferentă au fost trimise Senatului şi de fiecare dată când în Senat s-a discutat despre acest subiect eu nu m-am dus la şedinţele respective pentru ca să nu se spună că prin prezenţa mea influenţez decizia de acolo.
 
Deci când colegii hotărăsc să vină cu acest subiect pe ordinea de zi, eu sunt gata să mă prezint. Am spus-o, chiar sunt deranjat că s-a întârziat atâta. Vrea să se încheie cu cât mai repede acest subiect ca să-mi pot prezenta punctul de vedere pe aşa-zisele acuzaţii care sunt în acest dosar.
 
Tocmai ce se speculează legat de asta, că dvs, evident, vreţi să se termine cât mai repede, ori prelungirea asta fără un motiv anume a luării unei decizii
 
Un motiv a fost să ştiţi. Pentru că procurorii care au făcut, au căzut probabil în propria capcană. Au trimis nu mai puţin de 17.000 de pagini. Care sunt 17.000 de pagini de maculatură. Şi mie mi-a luat foarte multă vreme ca să constat aberaţiile din dosar. Să vă dau un exemplu. Una din aşa-zisele probe din dosar este mărturia unui director din ministerul Comunicaţiilor, care spune că „am fost ameninţaţi de secretarul general al Guvernului, Ilie Bolojan”, declaraţia se referă la toamna anului 2008. „Secretarul general al Guvernului a venit însoţit de o serie de persoane la ministerul Comunicaţiilor şi ne-a cerut să efectuăm rapid plăţile aferente licenţelor pentru Microsoft”. Eu am stat şi am citit dosarul, ce se întâmplă. Ilie Bolojan într-adevăr a fost secretar general al Guvernului. Numai că secretarul general al Guvernului nu avea nicio atribuţie în aceste sens. Atribuţiile fusese toate mutate la ministerul Comunicaţiilor şi Ilie Bolojan nu mai era secretar general al Guvernului din primăvara lui 2008 pentru că participase la alegeri şi devenise primarul Oradei. Procurorii pot verifica lucrurile astea. „Domle, e hotărârea de guvern în dosar prin care atribuţiile respective erau trecute la ministerul Comunicaţiilor”. Se ştia sau se putea să se verifice ce funcţie deţinea Bolojan la vremea respectivă. Deci care este calitatea dosarului ? Ei se compromit. Dar scurgând aceste informaţii în spaţiul public se creează o anumită aură aşa cum s-a creat şi în momentul în care am fost acuzat de mărturie mincinoasă. Atunci am făcut greşeala că am spus „o să mă apăr în instanţă, o să văd” şi nu am spus nimic în public. De data asta am procedat diferit pentru că la acest gen de acuzaţii ticăloase trebuie răspuns imediat şi demontat.
 
Deci nu bănuiţi colegii de la PSD că ar ţine intenţionat.
 
Nu, am văzut speculaţiile astea, dar nu au vreo bază.
 
Există două teorii pe acest subiect care circulă în parlament. Unu, că Liviu Dragnea vă şantajează ca să nu rupeţi majoritatea parlamentară şi doi, unii colegi din PSD spun că tocmai dumneavoastră aţi fost cel care a cerut întârziere votului.
 
Cu întârzerea votului am explicat, iar în cealaltă privinţă, am să vă spun ceva. De la începutul formării coaliţiei tot au fust speculaţii. Că coaliţia n-o să reziste, că o să se rupă, etc. Şi aţi văzut, până la apariţia dosarului la care faceţi referire, modul în care a funcţionat coaliţia. Spre deosebire de alte coaliţii care au fost caracterizate prin scandaluri, încercări de divorţuri, împăcări ş.a.m.d. Coaliţia asta a funcţionat alfel. De ce ? Am şi eu o anumită experienţă, au şi cei din PSD. Am mai fost şi unii şi alţii angrenaţi în diferite construcţii de genul ăsta şi ne-am dat seama că nu are rost ca eventual anumite subiecte care ne diferenţiază să le scoatem în public şi să le discutăm ca să dăm impresia că sunt tensiuni majore. Nu vă pot ascunde, au fost momente în care nu am avut chiar aceleaşi puncte de vedere.
 

A fost legea off-shore în care am avut abordări uşor diferite. Dar până la urmă am găsit soluţiile, am rezolvat. Mai recent, a fost Ordonanţat 114 unde nu am avut neapărat diferende, dar am zis că să lucrăm împreună ca să găsim o soluţie mai bună. Pentru că mediul bancar considera că prevederile sunt defavorabile, dar esenţa lucrurilor era corecte şi ca să fac o mică paranteză, noi prin OUG 114 am urmărit să punem presiune să coboare dobânzile în zona bancară pentru că acestea se calculau în funcţie de acel ROBOR minunat, care el se calcula în funcţie de cotaţii. Şi s-a renunţat la el şi am trecut ceea ce am propus noi, un indice, şi anume un indice bazat pe media tranzacţiilor efective din ultimele trei luni. Dobânzile au scăzut, deci iată că se poate. Şi Banca Naţională în final a fost receptivă la acest semnal pe care l-am dat şi am reuşit să obţinem ceea ce ne ne doream. Ştim să gestionăm aceste subiecte şi ca atare nu se poate vorbi despre şantaj. Să vă spun ceva. Dacă vrem să acredităm această teorie, ea poate să funcţioneze la fel de bine şi invers. Pentru că ALDE, în momentul de faţă, are o poziţie cheie.

Sondajele de opinie nu indică vreo surpriză majoră la alegeri. dacă stăm să adunăm voturile noastre, ale ALDE şi PSD, o să vedeţi că, în mare, se păstrează configuraţia. 

Vedem că PSD şi-a cam înjumătăţit procentele, iar ALDE a crescut mult. De ce?

Poate PSD nu şi-a înjumătăţit scorul. Un factor îl reprezintă şi apariţia Partidului Pro România. S-au transferat acolo nişte procente. PSD erodează, ceea ce se întâmplă cu un partid mare. E şi o problemă de mobilizare. PSD are probabil cele mai solide structuri. 

Părerea mea este că PSD va scoate peste 35%. Noi suntem creditaţi cu un scor de 10-12%. Probabil că pe acolo vom lua.Mai important de a găsi soluţia de a fi în orice combinaţie la guvernare, mai important e să ne raportăm la democraţie, stat de drept şi valorile liberale.  Noi am văzut o frăţie frumoasă între servicii secrete, procurori, oameni din Justiţie şi unii din politică. Parlamentul e Parlament, Guvernul e Guvern. 

Mai există vreun canal de comunicare cu PNL?

Oficial, nu am un canal de comunicare. Am mulţi colegi cu care mă întâlnesc, discutăm, îmi împărtăşesc dezamăgirele. Fiecare face ce crede. 

În ce relaţie sunteţi cu domnul Iohannis? Preşedintele a atacat mereu PSD, dar nu a spus nimic despre ALDE. De ce? 

Am observat şi eu lucrul acesta. Indiferent de lucrurile care ne separă, trebuie să existe nişte raporturi civilizate. Am fost invitaţi la Cotroceni, am discutat cu preşedintele, dar ne despart nişte viziuni. Eu nu mă reţin în a-l critica pe preşedinte pentru că nu vrea să fie al României, ci doar cel al PNL sau al celor care votează cu USR. 

Am urmărit în weekend discursurile PNL. Ştiţi care au fost ideile: înjurături, jigniri. Nu am văzut nimic din programul lor. „Ăia fură, ăia fac nu ştiu ce, ăla are cap de cauciuc şi aşa mai departe“. Nu am mai văzut oameni care să se coboare la nivelul ăsta. 

În ce relaţie sunteţi cu Victor Ponta?

Într-o relaţie civilizată. Drumurile noastre s-au despărţit. Conflictul său cu conducerea PSD l-a poziţionat într-un anumit fel. Dacă nu uităm la structura Pro România, cred că cei mai mulţi sunt votanţi PSD: 

Vă menţineţi decizia de a candida la alegerile prezidenţiale anul acesta ?
 
Încă nu am luat această decizie. Nu mi-am schimbat calendarul. După alegerile pentru Parlamentul European voi anunţa. Ele nu sunt cel mai clar barometru dar dau o anumită indicaţie.
 
Spre ce înclinaţi ? O candidatură separată sau o candidatură comună cu PSD ?

Chiar dacă în momentu de faţă am văzut în ultimul sondaj CURS că în turul II sunt la egalitate cu preşedintele Iohannis. Ca să câştigi alegerile prezidenţiale ai fără îndoială nevoie în spate de un partid puternic. ALDE încă nu este suficient de organizat, de structurat ca să poată să constituie trambulina necesară. Aşadar, a face o coaliţie cu PSD-ul pentru susţinerea mea la prezidenţiale este o soluţie care mi-ar aduce un aport politic important. Dar lucrul acesta o să-l discutăm după alegeri (n.red.: europarlamentare).

Credeţi că PSD ar putea susţine un candidat din afara partidului?

Asta, desigur, este o problemă. S-ar putea, ca după calculele pe care le vor face, după cum şi eu sunt interesat de susţinerea celor din PSD, mă interesează în acelaşi timp să privesc şi să vorbesc cu tot electoratul din România. Sunt foarte mulţi nedecişi, foarte mulţi care au o viziune liberală asupra lucrurilor şi care îşi doresc probabil un alt gen de preşedinte decât cel actual.

Pe de altă parte, dumneavoastră aţi fi dispus să susţineţi un candidat PSD la alegerile prezidenţiale ?

E o întrebare bună. N-am analizat varianta asta.
 
Deci plecaţi de la varianta că dvs ar trebui să fiţi candidat.
 
Nu neapărat. Eu cred că soluţia pe care trebuie să o îmbrăţişăm este de a găsi acel candidat care are cele mai multe şanse ca să-l învingă pe actualul preşedinte.
 
Liviu Dragnea credeţi că ar fi interesat să participe la prezidenţiale dacă ar fi achitat la procesul care se apropie de final ?
 
Eu n-am auzit un politician adevărat în România care să spună „nu, e ceva prea mult la care nu vreau să mă gândesc”. Fiecare are dreptul să aspire, aşa cum se spune, fiecare soldat are în graniţă bastonul de mareşal.
 

E un conflict real între Dragnea şi premier?

Nu cred că e un conflict. Şi eu vorbesc cu doamna Dăncilă, nu ştiu dacă atât de des ca Dragnea. I-am spus că dacă aş fi eu premier, cu toate că eu nu am avut probleme cu Băsescu, decât să stea să fie prinsă în hora asta, să nu cadă în plasa asta, pentru că e defavorabil pentru Guvern. I-am spus să recurgă la restructurare. I-am spus că avem majoritate.

Credeţi că se teme de lipsa majorităţii?

Poate are teama asta. Nu ştiu sigur. 

A fost corectă schimbarea domnului Toader?

Aşa cum nu aş vrea ca PSD să-mi spună ceva despre miniştri, aşa nu aş vrea nici eu să spun ceva.

Credeţi că Dăncilă va veni la votul din Parlament?

Va veni dacă va decide ea. Depinde de formula propusă de primul-ministru. 

Dvs, ca lider al ALDE, sunteţi mulţumit de prestaţia doamnei Dăncilă ca premier?

A făcut progrese foarte mari. La început nu a avut experienţă guvernamentală. Mi se pare că a devenit mai sigură pe ea, e deschisă la dialog. Mie îmi place. 

Vreţi legalizarea drogurilor?

Eu nu sunt pentru legalizarea drogurilor. Nici a celor uşoare. cei care consumă uşoare, apoi vor să treacă la cele puternice. Pe mine m-a şocat accidentul lui Răzvan Ciobanu.

Dacă aţi fi premier, aţi fi pentru construirea de spitale cu bani europeni sau prin parteneriat public-privat?

Da! Şi, şi. Când eram premier, am conceput cu ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, de atunci, planul construirii a 8 spitale regionale.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: