De mai bine de un an de zile, situaţia din Ucraina ridică în mod constant semne de întrebare cu privire la orientarea fostelor state comuniste, fie că vorbim de ţări care făceau parte din URSS fie că vorbim de sateliţi ai Moscovei din perioada Războiului Rece. Dincolo de jocurile geopolitice de după căderea Cortinei de Fier, în această discuţie trebuie avută în vedere şi dinamica opiniei publice din ţările în cauză, ea nefiind nici pe departe un actor de neglijat în conturarea liniilor de politică externă.

Din acest punct de vedere, ultima cercetare realizată de INSCOP Reserch arată că la nivelul societăţii româneşti există o opinie clară în privinţa direcţiei pe care ţara noastră ar să o urmeze. La 25 de ani de la căderea comunismului, 86,1% dintre români consideră că România ar trebui să îşi menţină direcţia pro-vestică, întărindu-şi relaţiile cu UE şi NATO. Această opinie este cea mai larg răspândită în rândul persoanelor active, cu vârsta cuprinsă între 31 şi 50 de ani şi care susţin în proporţia cea mai mare direcţia Vest (89,4%). Comparativ, doar 5,2% dintre respondenţi consideră că o orientare către Rusia ar fi avantajoasă, în timp ce 8,7% nu ştiu sau nu răspund la această întrebare.

Orientarea covârşitoare pro-ocidentală se menţine şi atunci când subiecţii sondajului au fost întrebaţi ce ţară a avut cea mai mare influenţă pozitivă pentru evoluţia României de la Revoluţie şi până în prezent. Aici, Statele Unite ale Americii conduc detaşat, 36,9% dintre respondenţi considerând că această ţară a influenţat pozitiv evoluţia României în ultimii 25 de ani, pe locul doi fiind Germania (18,4%), urmată de Franţa, cu 4,4% din opţiuni. Pe următoarele poziţii se situează Marea Britanie (4%), Rusia (3,8%), Italia (2,8%),  Spania (2,1%) şi China (0,9%), în timp ce procentul de nonrăspunsuri, adică 25,8%, este destul de ridicat.

La un sfert de secol de la evenimentele din 1989, societatea românească este fermă în ceea ce priveşte orientarea sa înspre comunitatea politică şi civilizaţională occidentală.  Semnificativ din acest punct de vedere este şi lipsa unui curent pro-estic care să joace un rol important în politica românească, lucru evident şi cu ocazia ultimelor alegeri prezidenţiale. 

Situaţia din România este cu atât mai bună cu cât înrăutăţirea relaţiilor dintre Rusia şi Occident a generat o serie de dezbateri aprinse legate de direcţia de politică externă a statelor din zonă. Alături de Polonia şi Cehia, România este printre ţările în care opinia publică este orientată în mod clar înspre Vest, tendinţă pe care acţiunile Moscovei din ultimele luni nu au făcut decât să o accentueze.

În acest context, merită notat faptul că în unele statelor din jurul României orientarea pro-estică sau pro-vestică reprezintă o temă care generează clivaje importante care rup societatea fără nicio speranţă de mediere în afara unor conflictelor militare, aşa cum este cazul Ucrainei. Un clivaj relativ similar, dar fără escaladarea tensiunulor, l-am putut observa în Republica Moldova cu ocazia alegerilor parlamentare în care s-au confruntat două tabere relativ egale – susţinătorii integrării europene care au câştigat alegerile, respectiv tabăra susţinută de Rusia.

Două cazuri mai speciale sunt reprezentate de Bulgaria şi Ungaria, unde valorile democratice sunt sub asaltul unor mişcări naţionaliste semnificative din punct de vedere politic care pun în dezbatere inclusiv problema orientării estice sau occidentale. În Bulgaria, 22% dintre respondenţii unui sondaj de opinie realizat în primăvara acestui an se pronunţau pentru aderarea la Uniunea Euroasiatică, în timp ce 40% se pronunţau pentru păstrarea statutului de membru al Uniunii Europene. Orientarea pro-estică a unei părţi importante a societăţii bulgare este explicabilă probabil şi prin prisma legăturilor culturale cu Rusia. 

Cazul Ungariei are şi el particularităţile sale. Apropierea de Rusia se alimentează din trei surse. 1) Legătura tradiţională, Ungaria fiind un aliat istoric al Rusiei şi al Uniunii Sovietice, atât pe frontul vizibil al relaţiilor politice, cât şi pe cel mai puţin vizibil. 2) Interesele politice similare în contextul în care politica naţionalistă a Guvernului Orban se potriveşte de minunte cu joculde fragmentare al unei Rusii dorinică să fractureze coeziunea blocului euro-atlantic tocmai prin stimularea naţionalismelor. 3) Interesele economice izvorâte din politica cu iz naţionalist a guvernului maghiar care caută alte surse de alimentare şi susţinere decât cele de sorginte europeană. Conform unui sondaj realizat imediat după semnarea acordului prin care Rusia urma să acorde combustibil şi tehnologie pentru centrala atomoelectrică de la Paks, 60% dintre maghiari considerau că Uniunea Sovietică şi Rusia au făcut cel mai mult rău Ungariei, dar 70% dintre respondenţi doreau o apropiere economică de Moscova. Devine astfel evident că electoratele partidelor naţionaliste precum Jobbik şi FIDESZ au început deja să vadă în Moscova o alternativă la Uniunea Europeană, pe care o consideră prea intruzivă în politica internă.

Având în vedere situaţia din statele vecine, faptul că societatea românească susţine masiv o direcţie pro-occidentală, creeând astfel presiune şi la nivelul reprezentanţilor politici, este un avantaj care transformă România în cel mai puternic pilon pro-occidental din regiune. Opţiunea vestică fără echivoc a populaţiei şi a clasei politice este unul dintre cele  mai importante câştiguri ale ultimilor 25 de ani şi sursa cea mai bună de libertate, securitate şi prosperitate pentru următoarele decenii.