Războiul lui Putin şi începutul epocii spiritului

FOTO Shutterstock

Deşi nimeni nu se aştepta ca Ucraina să reziste, după şapte zile de război vedem câteva aspecte care ne îngrijorează pe toţi, dar şi câteva aspecte care ne aduc o mare bucurie.

Atunci când unii filosofi sau politologi au enunţat (ba chiar, au declamat) sfârşitul democraţiei liberale, multă lume a înţeles nevoia de schimbare a lumii în care trăim. S-au adus argumente pro şi contra, s-au prezentat teorii filosofice şi politice, dar şi adevăruri istorice mai bine de trei decenii, dar rezultatul a rămas incert – ca orice dispută din planul ideilor: democraţia nu este perfectă, dar este mai puţin rea decât orice altă formă de organizare politică. Faptul că democraţia liberală se bazează pe domnia legii şi pe echilibrul dintre asigurarea libertăţii şi asigurarea egalităţii arată că, deşi imperfectă, este totuşi forma de organizare în care oamenii au cele mai multe şanse de a fi fericiţi (desigur, depinde de fiecare dacă este sau nu, dacă vrea sau nu să fie fericit; dar din punctul de vedere al statului, sunt asigurate cadrele pentru ca fiecare să fie fericit).

Înclin să cred că agresiunea asupra Ucrainei, făcută de Rusia lui Putin vine să ne arate cât de importante sunt valorile în care crede civilizaţia occidentală. Nici libertatea, nici egalitatea, nici domnia legii nu sunt simple cuvinte, simple vorbe în vânt, ci sunt temelia lumii noastre. Dacă cineva vrea să contraargumenteze  şi să spună că Putin susţine aceleaşi idei, e nevoie să arătăm prăpastia dintre a susţine şi a practica democraţia. Aşa zisa democraţie a lui Putin este doar clamată, aşa cum era in România, pe vremuri „democraţia socialistă”, dar în fapt Rusia nu este altceva decât o ţară în care totul este decis şi făcut de către un singur om (sau o mână de oameni, pe care noi îi numim „oligarhi”).

Este tot mai clar acum pentru toată lumea că Putin ajunge să facă crime de război pentru a-şi pune în aplicare planurile paranoice de refacere a imperiului rus sau de retrasare a lumii sovietice. Vedem cum, odată cu rezistenţa ucrainenilor, o dată cu solidaritatea extraordinară a întregii planete, Rusia se izolează tot mai mult, Putin devenind un fel de inamic public numărul unu. Pasul firesc pe care îl va face occidentul este de a-l izola şi mai mult, apoi, după ce conflictul se va fi sfârşit, de a constitui dosarul de criminal de război şi deferirea lui Putin spre judecare la Curtea Internaţională de Justiţie.

Deşi avem multe şi grave motive de îngrijorare, odată cu fiecare nouă zi a războiului inventat de Putin şi oligarhii lui, avem şi motive de mare bucurie. Solidaritatea umană este manifestată din plin în aceste zile. Vedem zilnic noi şi noi fapte care ne demonstrează că omul este o fiinţă solidară, nu numai socială, aşa cum pretindeau anticii.

Solidaritatea arată, în opinia mea, că ceea ce trăim în aceste zile este sfârşitul definitiv al epocii raţiunii. Începută în perioada iluministă, această vârstă a omului se caracterizează prin accentuarea rolului raţiunii în cunoaştere, în comportare, în viaţa de zi cu zi. Deşi a dat naştere ştiinţei, epoca raţiunii a condus la marile conflagraţii mondiale din secolul 20, iar acum, la început de secol 21, a adus război în Europa, după o pace de 80 de ani.

Dar sfârşitul raţiunii nu înseamnă, aşa cum au pretins unii filosofi iresponsabili, sfârşitul istoriei, sau sfârşitul democraţiei, ci înseamnă sfârşitul unei etape din istoria omenirii. Sfârşitul epocii raţiunii este începutul epocii spiritului.

Spus în puţine cuvinte, epoca spiritului – spre care ne îndreptăm, se bazează pe înţelegere etică nu pe înţelegerea în sens de cunoaştere, are la bază etica (nu ştiinţa, cum era cazul în epoca raţiunii). În secolul 21 omenirea (mai precis lumea) are la bază înţelegerea ca o convieţuire bună între toţi oamenii de pe planeta noastră.

Războiul din Ucraina arată cât de importante sunt democraţia liberală (nu oligarhia), etica (nu ştiinţa), înţelegerea şi empatia (nu simpla cunoaştere a universului).