Puteţi măsura cu exactitate măsura gravităţii a ceea ce aţi auzit sau văzut astăzi în Parlamentul European punând în balanţă cea mai importantă dintre observaţii: TOATE marile grupuri parlamentare, inclusiv socialiştii şi ALDE, s-au unit în condamnarea stării actuale de fapt din România în ce priveşte starea statului de drept, solidarizându-se cu poziţia severă şi de o precizie chirurgicală expusă de reprezentatul Comisiei Europene şi despărţindu-se total şi fără niciun fel de ambiguitate de poziţia doamnei Viorica Vasilica Dăncilă, actualmente chip şi voce pentru România.

Repet, este extraordinar de grav deoarece, în mod vizibil, se continuau luările de poziţie dure la adresa guvernării din România care fuseseră exprimate luni la reuniunea Comisiei LIBE şi erau demontate, punct cu punct, toate argumentele pe care încercase doamna Dăncilă să apere performanţele guvernării pe care o conduce. Lucru foarte uşor de făcut deoarece poziţia PSD-ALDE nu a evoluat absolut deloc de la întâlnirile pe care doamna Prim Ministru şi domnul Tăriceanu le-au avut săptămâna trecută la Bruxelles, fiind repetate conştiincios, după cum îmi spuneau unele surse foarte demne de încredere, la „întâlnirea ultimei şanse“ pe care premierul a avut-o ieri cu dl. Timmermans, prim-vicepreşedintele Comisiei Europene.

Liderii coaliţiei de guvernare din România, domnii Dragnea şi Tăriceanu au transmis trupelor din subordine indicaţia clară să iasă la luptă dreaptă, cu pieptul înainte şi pe baza discursului aprobat de conducerea de partid, cu nemernicii care vor răul ţării noastre, cei care nu văd, aşa cum înduioşător remarca doamna Dăncilă, că „poporul îşi iubeşte guvernul“ şi care sunt plătiţi de una dintre ocultele de serviciu să scoată România de pe harta lumii civilizate.

Rezultatul l-aţi văzut, a fost absolut zero în materie de joc politic, a arătat însă câtă putere de convingere şi susţinere reală pe plan european (sau măcar în sânul propriei lor familii politice) au PSD şi ALDE. Un eşec demult previzibil şi care, acum, s-a arătat în toată dezolanta sa splendoare.

Dar, nici pe departe, azi nu s-au sfârşit lucrurile, Din câte ştiu despre cum se fac şi, mai ales, despre cum se pregătesc jocurile la Bruxelles, îndrăznesc să spun cu toată convingerea că poate fi vorba de un început al drumului direct deschis spre începerea unui proces de sancţionare şi izolare a României. Cum anume?

Printre multele dezinformări lansate extrem de profesionist de foarte nepregătita echipă de comunicare şi strategie politică a Guvernului, este că mai mulţi oficiali europeni s-au exprimat deja că nimeni nu are în vedere demarare procedurilor privind invocarea art. 7 în cazul României, aşa cum este acum cazul pentru Ungaria şi Polonia.

Aşa e, Numai că despre asta n-a vorbit nimeni în instituţiile europene. Explicaţia fiind că procesul respectiv este foarte lung şi fastidios, nici măcar acum neexistând vreo garanţie că va putea fi dus la bun sfârşit. Perspectiva imediată pentru România este că putem să intrăm în alt tip de sancţiuni, oarecum similare în finalitate dar infinit mai rapide, generate de situaţia specială a ţării noastre, caz unic, alături de Bulgaria, de ţară a cărei intrare în UE a fost condiţionată de existenţa MCV. Iată de ce insistenţa de azi a lui Timmermans asupra importanţei excepţionale pe care o va avea cumularea analizelor din Raportul MCV ce va fi prezentat foarte curând, odată cu recomandările Comisiei de la Veneţia şi ale GRECO.

Şi aşa ajungem la miezul chestiunii: pe 1 noiembrie, tot în plenul Parlamentului European, urmează să fie supus votului o Rezoluţie redactată de toate grupurile politice din PE. Le-aţi ascultat poziţia ultra-critică despre România guvernării PSD-ALDE şi ştim deja la ce să ne aşteptăm.

Ceea ce se spune deja - şi mi-au confirmat asta surse din patru grupuri din PE - este că în finalul acestei Rezoluţii, fără mari surprize, va fi formulată o cerere fermă adresată Comisiei Europene şi Consiliului de a demara cercetări comprehensive asupra situaţiei din România şi de a formula un raport special care să fie adoptat, şi acela, de plenul Parlamentului European. De altfel, dacă aţi fost atenţia, în luările lor de cuvânt, mai mulţi europarlamentari s-au pronunţat deja în acest sens.

Este posibil ca lucrurile să poată evolua astfel?

Sigur, se poate, dar asta ar însemna o întoarcere de 180 de grade a liniei politice din acest moment a coaliţiei din România şi o stopare completă a modificărilor care se aduc pachetelor legislative, o anulare a discursului tip „hate speech“ la adresa Uniunii Europene şi proiectului european. Nu ştiu dacă se poate, ştiu doar cu certitudine că, la Bruxelles, se va merge exact pe drumul anaunţat de Timmermans şi că, aşa cum spunea, nu vor ezita nici o clipă, fiind „brutal de sinceri cu România“ să folosească, pentru ceea ce cred că trebuie să fie mişcări decisive de corectare a situaţiei, TOATE posibilităţile oferite de MCV „şi altele“.

Aici suntem.

La acest mod se vorbeşte despre noi.

Aşa ne arată europarlamentarii care mai mult decât ce au arătat azi nu ştiu să facă.

Aşa le spunem, verde-n faţă, ce credem noi despre ei cu Europa lor cu tot.

De ce n-am aştepta atunci, liniştiţi şi indiferenţi, să vedem ce au şi ei să ne spună verden-n faţă ce au de zis?

Contra-performanţa de azi e dramatică, e numai şi numai a noastră, aşa nu ştim să ne jucăm şansele la nivelul marii politici europene. Şi după aia ne întrebăm ce au cu noi. Ceva mai au, deocamdată. Să n-ajungem să nu mai aibă nimic cu noi din oboseală, dezinteres sau plictiseală.

Dar mai avem o şansă reală să le spunem că suntem altfel decât ce-au văzut azi căci, curând, exact în acelaşi format - plenul Parlamentului European - Klaus Iohannis a fost invitat să vorbească despre România proiectului european. După aia, ne întoarcem la cearta de precupeţe proaste şi, pe 1 noiembrie, veţi asista la urmarea episodului de azi. Atât şti, atâta facem. Adică, cum spunea cu o ironie grea reprezentanta preşedinţiei austriece a Consiliului, o „dezbatere emoţională şi epidermică“.

După cum veţi constata, nimănui nu-i va fi ruşine. Poate lor, că ştiau cum va fi şi de-aia au lăsat, cum este cazul unei dezbateri cu scandal pe România, sala pe trei sferturi goală. Nu vă spune nimic?